Universitatea din Bucuresti
Header

Prezentări volume: Informatizarea structurilor infodocumentare

februarie 6th, 2012 | Posted by Cristina Stefan in Prezentări ale volumelor - (Comentariile sunt închise pentru Prezentări volume: Informatizarea structurilor infodocumentare)

În secolul XXI informarea şi documentarea au devenit com­ponente deja obişnuite ale vieţii cotidiene. Fie că informarea este asigurată de mass-media prin formule cunoscute (televiziune, radio, jurnale etc.) fie că este furnizată de structuri dedicate (biblioteci, centre de informare etc.), la baza proceselor de colectare, organizare şi diseminare a informaţiei se află, într-o formă sau alta, elemente ale tehnologiei informaţiei şi comunicării.

Experienţa a dovedit că informarea, documentarea, comunicarea lipsite de suportul informatic nu mai pot fi eficiente. Această realitate s-a reflectat în procedurile adoptate de marii furnizori de servicii de informare şi difuzare a informaţiei încă din a doua parte a secolului XX.

Efectul direct a fost informatizarea bibliotecilor şi a centrelor de informare documentară, crearea bazelor de date, furnizarea serviciilor de informare prin intermediul canalelor de comunicaţie moderne (Internet, satelit etc.) în forme asistate de calculator.

Cartea prezintă în principal modul în care tehnologiile infor­maţiei sunt utilizate în informatizarea structurilor infodocumentare, cu accent asupra bibliotecilor.

Aceast volum reia câteva principii şi proceduri prezentate într-o lucrare anterioară – „Informatizarea bibliotecilor”[1] – întrucât acestea au rămas valabile şi în prezent, iar în ultimii 5 ani nu s-au semnalat modificări esenţiale în abordarea informatizării bibliotecilor.

Tendinţele noi, în special orientarea către reţele de biblioteci în care comunicarea şi serviciile sunt bazate pe facilităţile oferite de Internet, precum şi noile concepte în abordarea „bibliotecii virtuale” sunt ilustrate prin prezentarea câtorva proiecte de cercetare realizate de colective de cercetători din universităţi şi biblioteci din România.

Prezentarea detaliată a etapei de realizare a unui proiect de cercetare (proiectul NUSIDOC) a încercat să răspundă într-o oarecare măsură interesului crescând al comunităţii de cercetare şi de bibliotecari pentru elaborarea de proiecte viabile, capabile de a fi finanţate din diferite surse (programe naţionale, programe lansate de Uniunea Europeană, de Banca Mondială etc.).

Cartea se adresează în principal specialiştilor în ştiinţele informării şi comunicării, informaticientilor care sunt implicaţi sau doresc să se implice în domeniu, precum şi studenţilor masteranzi şi doctoranzilor care vor să aprofundeze cunoştiinţele legate de apli­carea noilor tehnologii în structurile infodocumentare.

Lucrarea se bazează pe experienţa autorului în implementarea unor astfel de sisteme dar şi în elaborarea şi conducerea de proiecte de cercetare în domeniu.

 

Prezentări volume: Mari români în viziunea lui Nicolae Iorga

ianuarie 25th, 2012 | Posted by Cristina Stefan in Prezentări ale volumelor - (Comentariile sunt închise pentru Prezentări volume: Mari români în viziunea lui Nicolae Iorga)

Volumul Mari români în viziunea lui Nicolae Iorga a fost scris cu gândul mărturisit şi evident de a repune în drepturi respectul şi datoria faţă de aceste personalităţi, făuritori de istorie, profesorul Nicolae Isar readucând în actualitate modelul şi fapta a cinci mari oameni din istoria noastră modernă, prin a urmări şi a judeca felul în care i-a văzut şi i-a apreciat Nicolae Iorga. Autorul lucrării de faţă nu a gândit şi nu şi-a propus să repete aprecierile şi judecăţile savantului, ci s-a străduit să pătrundă în intimitatea gândirii şi resorturilor percepţiei acestuia despre cele cinci figuri istorice. Istoricul Nicolae Isar are capacitatea de a sesiza nuanţele şi sensurile pe care Iorga le-a utilizat în creionarea magistrală a ceea ce au fost, au lucrat şi au realizat Gheorghe Lazăr, Tudor Vladimirescu, Nicolae Bălcescu, Alexandru Ioan Cuza şi Mihail Kogălniceanu, fără să ezite în  a-şi etala propria opinie despre aceştia.

Prezentări volume: Câmpulungul în mărturiile vremii

ianuarie 25th, 2012 | Posted by Cristina Stefan in Prezentări ale volumelor - (Comentariile sunt închise pentru Prezentări volume: Câmpulungul în mărturiile vremii)

În acest volum, autorul reuneşte, pentru prima dată, cele mai importante mărturii despre Câmpulung-Muscel, conturând o imagine vie şi complexă a oraşului, de-a lungul a trei veacuri şi jumătate. Bogaţia informaţiilor, diversitatea unghiurilor de vedere, talentul de narator al multor călători prin aceste locuri, minuţiozitatea descrierilor, ochiul proaspăt al strainului care observă anumite realităţi, fac din aceste însemnări un document indispensabil cercetătorului, dar în acelaşi timp o lectură agreabilă cititorului interesat de acest spaţiu.

Volumul prezintă texte de mare valoare, ţinând cont de vechimea lor, aşa cum sunt  notele de călătorie ale germanilor Peter Sparnau şi Ulrich von Tennstädt din secolul al XIV-lea sau primele descrieri detaliate ale oraşului şi monumentelor lui religioase aparţinând unor înalţi prelaţi, care au trecut prin Câmpulung în veacurile al XVII-lea şi al XVIII-lea. De asemenea apar şi primele mărturii cuprinzătoare despre Câmpulung ale unor români, scrieri în manieră pronuntat romantică, atât de caracteristică epocii în care au fost scrise (mijlocul secolului al XIX-lea) cum sunt însemnările de călătorie ale lui Alexandru Pelimon şi, mai ales, monografia lui C. D. Aricescu, prima lucrare despre un oraş din Ţările Române.

Alcătuirea acestei crestomaţii a presupus o îndelungată acti­vitate de cercetare şi de identificare a surselor, prin consultarea unui vast mate­rial bibliografic şi a unor ediţii rare din colecţiile Bibliotecii Academiei Române. Unele fragmente referitoare la Câmpulung, redactate de autori străini, au fost traduse acum pentru prima oara în limba română. E cazul textelor din Istoria Daciei Transalpine de Franz Joseph Sulzer, România de Jean A. Vaillant, Căruţa de Stanislas Bellanger, Ţările de frontieră dintre creştini şi turci de J. H. Skene, Pelerinii Orientului, scrisori artistice şi istorice de Felix Pigeory, Cărări neumblate din România de Mrs [Mary Adelaide] Walker. O contribuţie însemnată au avut cei care s-au îngrijit de tradu­cerea fragmentelor referitoare la Câmpulung din aceste cărţi: prof. Monica Dan (limba franceză), prof. Paula Malancu (limba engleză), prof. Sigrid Pinter (limba germană). Prof. dr. Gheorghe Pârnuţă a transcris cu litere latine textul chirilic din Istoria Câmpulungului de C. D. Aricescu, precum şi cel în alfabet de tranziţie din O viatorie în cele şaptesprezece districte ale României de Théodore Margot, făcând posibilă reintrarea acestor lucrări în circuitul public.

Bogatul material ilustrativ din finalul cărţii s-a realizat şi prin aportul Muzeului Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi (director Octavian Ion Penda, muzeograf Ion Ciortan), care ne-a pus la dispoziţie vechi hărţi unde apare consemnat Câmpulungul. De asemenea, trebuie evidenţiată directa impli­care a editorului Ioan Crăciun, directorul Editurii Ars Docendi, în realizarea acestui proiect de reconstituire, prin text şi imagine, a chipului unuia dintre cele mai vechi oraşe româneşti. O menţiune specială se cuvine Primăriei Câmpulung-Muscel şi Consiliului Municipal, care au sprijinit financiar apariţia acestui volum.

Prezentări volume: Melodii compuse în temniţele Aiudului

ianuarie 25th, 2012 | Posted by Cristina Stefan in Prezentări ale volumelor - (Comentariile sunt închise pentru Prezentări volume: Melodii compuse în temniţele Aiudului)

Melodiile cuprinse în volumul intitulat Melodii compuse în temniţele Aiudului au fost compuse în gând de Harry Brauner în timpul detenţiei la Aiud şi au fost puse pe note în timpul domiciliului obligatoriu. Condamnat în lotul Pătrăşcanu, pedeapsa lui fiind cea mai grea posibilă şi anume aceea de a locui singur în celulă şi de a nu schimba o vorbă cu nimeni, îşi continuă activitatea artistică compunând în gând melodii şi dictându-le în „Morse” prin bătăi în zid. Ele au fost publicate pentru prima dată, la Editura Ars Docendi în 1999, în ediţie bibliofilă prin facsimilare, utilizându-se manuscrisele olografe ale autorului. Versurile melodiilor aparţin unor cunoscuţi poeţi români, precum Mihai Eminescu, Şt. O. Iosif, Al. Macedonski, Tudor Arghezi, Elena Farago şi Nichifor Crainic. Apariţia acestui volum vine să omagieze o parte din contribuţia lui Harry Brauner la valorificarea patrimoniului imaterial naţional.

Prezentări volume: Practicum de entomologie

ianuarie 14th, 2012 | Posted by Cristina Stefan in Prezentări ale volumelor - (Comentariile sunt închise pentru Prezentări volume: Practicum de entomologie)

Filumul Artropoda – ce include insecte, acarieni, păianjeni şi alte animale înrudite – este fără îndoială grupul de organisme cel mai bine reprezentat de pe întreaga planetă. Artropodele sunt întâlnite în fiecare habitat terestru şi joacă un rol major în evoluţia şi menţinerea biocenozelor.

Insectele au apărut de mai bine de 400 de milioane de ani şi se poate argumenta că ele sunt cele mai de succes forme de viaţă care au apărut vreodată pe această planetă. Insectele sunt abundente şi omniprezente de la poli la ecuator, de la suprafaţa mării la cele mai înalte culmi şi de la deşerturi la pădurile tropicale umede. Diverse şi abundente, insectele reprezintă apro­ximativ 55% din numărul de specii cunoscute de ştiinţă. Ele sunt cei mai importanţi polenizatori ai plantelor cu flori, sunt componente în lanţurile trofice ale unor nevertebrate precum şi ale unor vertebrate, sunt consumatori şi reciclează materia organică ce se des­compune. Din aceste considerente studiul insectelor şi al altor organisme înrudite prezintă o importanţă crescândă, pe măsură ce societatea este mai preocupată de a păstra şi îmbunătăţi calitatea mediului, de a reduce folosirea pesticidelor, de a creşte productivitatea agricolă, de a  controla costurile hranei şi de a spori schimburile la nivel global.

Insectele sunt atât de importante pentru funcţionarea continuă a ecosistemelor globale încât, atâta timp cât bunăstarea lor este asigurată, pământul va rămâne locuibil pentru om. Acest aspect nu este o supraestimare. Ca erbivore, prădători, paraziţi şi ca sursă de hrană pentru nenumărate specii, insectele sunt fundamentale în toate lanţurile trofice terestre şi acvatice. Pur şi simplu, fără insecte ecosistemele globale s-ar dezintegra.

Insectele polenizează mai mult de un sfert de milion de specii de plante cu flori; fără polenizatori am pierde o treime din toate alimentele pe care le consumăm. Insectele reciclează nutrienţii, îmbogăţesc solurile şi descompun resturile şi dejecţiile animale. Insectele ne oferă mătase, miere, ceară, medicamente şi coloranţi. De asemenea le folosim la combaterea dăună­torilor (în cea mai mare parte alte insecte) şi a buruienilor. Insectele au fost venerate ca fiind sacre, sunt celebrate în artă şi literatură şi sunt folosite ca hrană în alimentaţia umană.

Speciile dăunătoare sunt responsabile pentru enorme pierderi economice anuale. Deoarece atacă recoltele şi plantele ornamentale, sunt vectori pentru agenţi patogeni ce afectează plantele cultivate, animalele domestice, pe cele sălbatice şi omul. În întreaga lume o cincime din toate culturile sunt mâncate de insecte, iar aproximativ unul din şase oameni este afectat de o boală ce este provocată de patogenii transmişi de insecte. Lăsând la o parte înţepăturile şi alergiile, lista include: ciuma, tifosul exantematic, malaria, boala somnului, orbirea de râu, boala Chagas, febra galbenă, tifosul epidemic, febra de tranşee, filarioza, loaiaza, leishmanioza, dizenteria şi febra tifoidă. Insectele distrug de asemenea produsele alimentare stocate, structurile din lemn, materiale naturale şi ţesături. Totuşi, pagubele sunt mai mici decât foloasele aduse de speciile benefice.

Îmbunătăţirea cunoaşterii acestor organisme are un potenţial important pentru salvarea unor vieţi şi a unor mari sume de bani. Identificarea corectă a dăunătorilor detectaţi sau a vectorilor unor boli este de o mare importanţă deoarece numele ştiinţific al unui organism este cheia către toate informaţiile ce îi vizează morfologia, comportamentul şi ciclul de viaţă, precum şi potenţial său de a ameninţa bunăstarea oamenilor. De aceea, studiul insectelor este foarte util şi nu va fi nicio problemă în găsirea lor oriunde ne-am duce. Toate descoperirile şi observaţiile noastre se vor adăuga cunoştinţelor existente despre aceste animale. Pentru taxonomişti există o mulţime de specii noi de descoperit. Amintiţi-vă că există mai multe milioane de artropode necunoscute şi că este cunoscută biologia (ecologia) unui număr relativ redus dintre cele identificate şi denumite.

Comportamentul insectelor poate fi observat cel mai uşor în condiţiile lor naturale. Totuşi, unele specii (în special cele de dimensiuni mici) trebuie colectate  şi păstrate cu grijă până la identificarea şi studierea lor. Uneori, identificarea unor specii particulare presupune examinarea unor detalii de fineţe ale anatomiei lor. Analiza lor impune realizarea unor disecţii sau chiar analize la microscopul electronic. Dacă aceste detalii asupra specimenului analizat sunt neclare, lipsesc sau sunt distruse datorită manipulărilor şi a păstrării neadecvate, identi­ficarea devine dificilă sau chiar imposibilă şi informaţiile obţinute nu mai au nicio valoare. Din aceste motive, păstrarea adecvată şi etichetarea corectă a specimenelor sunt esenţiale pentru identificarea lor în laborator.

Metodele folosite pentru colectarea insectelor şi a altor artropode sunt dictate de către obiectivele pentru care probele sunt colectate. Insectele pot fi  colectate ca hobby, pentru bucuria personală datorată diversităţii şi frumuseţii lor. Ele mai pot fi colectate în cadrul  orelor de biologie sau de entomologie realizate la şcoală. Grupe specifice de insecte pot fi prelevate pentru evaluarea şi măsurarea biodiversităţii sau pentru a ajuta la identificarea celor mai potrivite zone pentru a fi incluse în rezervaţii.

Speciile acvatice pot fi utilizate la detectarea schimbărilor în calitatea apei.

Speciile dăunătoare pot fi prelevate pentru a le stabili prezenţa/absenţa sau abundenţa şi pentru a stabili dacă sunt necesare măsuri de control. Grupe specifice sau specii pot fi colectate pentru obţinerea materialului necesar realizării unor studii de biologie, fiziologie, ecologie, pentru studii moleculare şi de sistematică.

Prezentări volume: Monumente istorice ale României

decembrie 18th, 2011 | Posted by Cristina Stefan in Prezentări ale volumelor - (Comentariile sunt închise pentru Prezentări volume: Monumente istorice ale României)

 

În anul 1894 gazetarul şi scriitorul Iosif Vulcan, cel ce îi publicase lui Mihai Eminescu primele poezii, insera în coloanele revistei sale „Familia“ de la Oradea urmă­torul anunţ prin care prezenta cititorilor două lucrări în curs de apariţie: „Fotograful Ioan Niculescu din Bucureşti şi totodată preşedintele Societăţii «Curtea de Argeş» va publica în curând două albume de fotografii la care lucrează de patru ani. Primul va fi Albumul monumentelor istorice din România, cu descrierea lor istorică. Al doilea va fi Albumul costumului naţional din judeţul Muscel, prevăzut cu tot felul de modele de cusături frumoase, lucrate în culori după natură la faţa locului“.

Născut la Vâlsăneşti (Argeş), tele­gra­fist în timpul lui Alexandru Ioan Cuza şi în primii ani ai domniei lui Carol I, Ioan Niculescu a devenit după 1880 nu numai fotograful oficial al Poliţiei Capitalei, ci şi unul dintre cei mai apreciaţi fotografi din Bucureşti, cu atelier deschis În Şoseaua Jianu, nr. 10, nu departe de actuala Piaţă a Victoriei. În atelierul său, fostul „oficiant diriginte de telegraf al sucur­salelor din Bucureşti“ , după cum el însuşi se prezenta pe un afiş, făcea foto­grafii „carte de vizită“ şi „format cabinet“, dar şi reproduceri după xilogravuri care înfăţişau diferiţi domnitori, oameni politici şi scriitori. Prosperul fotograf Ioan Niculescu, cel care îşi anunţa publicul bucureştean şi din provincie că va întreprinde „un lung voiaj în străinătate pentru studierea noilor şi diferitelor proceduri de-a studia arta fotografică“, a avut inspiraţia să părăsească pentru o vreme tihna studioului său bucureştean şi să iasă cu aparatul de fotografiat, trepiedul şi plăcile fotografice în ţară pentru a imortaliza vechi biserici şi mânăstiri, monumente istorice, ruine ale unor cetăţi, peisaje diverse, dar şi oameni îmbrăcaţi în costume naţionale.

Ioan Niculescu şi-a ales ca zonă de investigaţie Argeşul şi Muscelul, concen­trându-se asupra a două oraşe cu o puternică rezonanţă istorică şi culturală: Curtea de Argeş şi Câmpulung Muscel. După câţiva ani de peregrinări prin aceste locuri, în condiţii nu tocmai uşoare, mergând cu trăsura, călare sau chiar pe jos, a editat minunatul album fotografic Monumente istorice ale României. Tipuri din judeţele Argeş şi Muscel. Anul 1893. Priceperea fotografului în a-şi căuta obiec­tivele, ştiinţa de a stabili unghiul potrivit şi lumina cea mai bună pentru a le pune în evidenţă, talentul de a alege ceea ce este reprezentativ, fac din albumul dedicat judeţelor Argeş şi Muscel una dintre valoroasele mărturii imagistice legate de aceste locuri la sfârşitul secolului al XIX-lea. Cel mai adesea, autorul şi-a însoţit foto­gra­fiile cu explicaţii detaliate, ceea ce le dă o şi mai puternică notă de autenticitate.

Valoarea documentară deosebită a albumului este sporită de imaginile unor monumente istorice (lovite de timp sau de nepăsarea unora), care astăzi nu mai există şi pot fi cunoscute graţie fotografiilor lui Ioan Niculescu, cum ar fi, de pildă, bisericile Sfânta Troiţă, Sfânta Vineri şi Bradu din Câmpulung sau baniţa acestui oraş pentru controlarea măsurilor la vânzătorii de produse în piaţă. Deşi dispărute, pot încă exista pe retina noastră, tot datorită lui Ioan Niculescu, fabrica de brânzeturi din Domneşti, băile de la Bughea, fabrica de hârtie şi celuloză din Câmpulung şi multe altele.

Autorul albumului a înţeles că una dintre marile valori ale Argeşului şi Muscelului este costumul naţional, unul dintre cele mai bogate şi mai frumoase din România. Fotograful s-a oprit la Câmpulung şi la Rucăr, la Domneşti şi la Pietroşani, la Poenărei, Ţiţeşti şi Vâlsăneşti pentru a surprinde ceea ce el a numit „tipuri din judeţele Argeş şi Muscel“, localnici îmbrăcaţi în costumul naţional specific zonei.

Niciodată tipărit, albumul lui Ioan Niculescu nu a putut fi văzut în vremea lui decât de un număr limitat de persoane, pentru că a fost o operă artizanală, materializată în doar câteva exemplare. În aceste condiţii, albumul a ajuns să fie astăzi o raritate şi este aproape necunoscut. Am considerat că merită redescoperit şi redat circuitului public, aşa cum l-a gândit autorul, păstrând în general organizarea lui, conţinutul explicaţiilor şi modalitatea punerii în pagină. Pentru ca să fie accesibil şi cititorilor din afara spaţiului cultural românesc, am adăugat o versiune în limba engleză.

Intenţia lui Ioan Niculescu, exprimată în prefaţă, de a alcătui câte un album similar acestuia pentru fiecare judeţ al ţării, a rămas doar un deziderat, întrucât dificultatea unei asemenea întreprinderi depăşea puterile unui simplu fotograf.  Singular în epocă, albumul Monumente istorice ale României. Tipuri din judeţele Argeş şi Muscel. Anul 1893 rămâne un document iconografic preţios şi ne oferă imaginea unei lumi apuse, dar foarte vie şi în acelaşi timp autentică, văzută prin lentila fotografului.

Adrian Săvoiu

Prezentări volume: Le pied chausse

octombrie 31st, 2011 | Posted by Cristina Stefan in Prezentări ale volumelor - (Comentariile sunt închise pentru Prezentări volume: Le pied chausse)

 

Cartea Le pied chaussé (tradusă în franceză) prezintă în detaliu cele două tipuri de opinci existente pe teritoriul ţării noastre, pornind de la date de ordin istoric şi geografic, până la trecerea în revistă a unor credinţe şi practici populare legate de acest obiect, oferind chiar şi un ghid practic ilustrativ asupra modului lor de confecţionare.

„Irina Nicolau a fost între cei care „au făcut“ Muzeul Ţăranului Român. Treaba i se potrivea mănuşă, fiind ea o „făcătoare“, o „meşteriţă“. Avea spirit artizanal: iubea obiectele şi îi plăcea să meşterească mereu: fie săli de muzeu, fie „cărticele“ (un cuvânt drag ei), fie propriile-i veşminte şi podoabe. Avea spirit ludic, era jucăuşă, îi plăcea să pună la cale întâmplări muzeistice ori publicistice ieşite din comun.“ (Radu Bercea)

O asemenea cărticică, meşterită din carton şi sfoară, o carte-obiect, o carte bibliofilă este şi Le pied chaussé (Opinca), un eseu despre un simbol naţional – opinca.

În ea respiră mirarea autoarei pentru memoria şi poveştile opincii, pentru păstrare şi conservare. Este „aceeaşi luptă cu timpul şi cu risipa omului de la oraş care, spune ea, inconştient sau nu, îşi aruncă trecutul cel mai fragil, cel mai preţios, cel mai inefabil la pubelă“. (Raluca Alexandrescu)

“Există oameni care aruncă foarte mult. Dar gunoiul unora poate fi comoara altora.” (Irina Nicolau)