Universitatea din Bucuresti
Header

Dosar de presă: Prin Câmpulung şi pe muscelele lui

septembrie 17th, 2012 | Posted by Cristina Stefan in Dosar de presă | Noutăţi - (Comentariile sunt închise pentru Dosar de presă: Prin Câmpulung şi pe muscelele lui)

Prin Câmpulung şi pe muscelele lui, album monografic – articol de Radu Sorin Dănuţ
Prin Câmpulung şi pe muscelele lui. Fotografii de Nicolae Th. Ştefănescu, Ars Docendi, 2012

 

Fotografia este un produs (tehnic şi artistic) şi un martor (tăcut) al memoriei, înţeles ca un produs socio-cultural. Trecutul ca o metaforă a memoriei a fost, de-a lungul timpului, bine preţuit, mai ales în ştiinţele socio-umane ale secolului al XIX-lea. De altfel, trei domenii apar în ştiinţele socioumane, toate utilizând fotografia (imaginea) ca „instrument de lucru”: fotografia documentară, fotojurnalismul şi sociologia vizuală. Deşi toate au o istorie diferită şi o uzanţă distinctă, toate au în centrul său „un context social particular”. […]

Despre Câmpulung s-a scris foarte mult şi, probabil, mulţi cercetători şi-au îndreptat cu interes şi pasiune preocupările ştiinţifice asupra acestei străvechi aşezări româneşti. Are, probabil, cele mai multe monografii (sociologice) după Bucureşti. Editura „Ars Docendi” a Universităţii din Bucureşti are o serie de titluri din colecţia Câmpulung Muscel (peste 40). Editura revine cu un nou album (2012), semnat de fotograful Nicolae Th. Ştefănescu, volum îngrijit de Adrian Săvoiu, Gheorghe Chiţa şi Ioan Crăciun. […]

În anul 1946, Academia Română primeşte de la un anume Nicolae Th. Ştefănescu cinci albume cu peste 700 de fotografii sepia, având ca subiect Câmpulungul şi împrejurimile sale, din perioada interbelică. Misteriosul călător, posesor al unui aparat, marca Kodak, avea ochiul proaspăt al străinului. […]

Adrian Săvoiu, Gheorghe Chiţa şi Ioan Crăciun reunesc imaginile în cinci părţi ale albumului care poartă acelaşi nume ca lucrarea din ’46, o modalitate de recuperare a memoriei colective şi un demers antropologic. Volumul apare cu sprijinul Primăriei Câmpulung, al firmei S.C. Pristavu SRL şi al Asociaţiei Culturale Pardon, Mersi. Albumul I se deschide cu idei ale lui Nicolae Th. Ştefănescu, din care am selectat următoarele: „rar găseşti oraş unde pieptul respiră mai în voie, unde ochiul e mai desfătat, iar mintea mai mulţumită de ceea ce întâlneşte la fiecare pas”; „după ce ploaia a spălat cerul… laşi privirea să alunece pe muscele… mulţumirea pătrunde întreaga fiinţă”. […]

Albumulul poate fi considerat un inventar al manifestărilor socio-culturale, al vieţii rural-urbane de care ochiul fotografului se va îndrăgosti iremediabil: „cum te legi cu pământul pe care te-ai născut, cu oamenii lui, cum îţi cântă povestea lor având în faţa ta mărturia vie, nu litera cărţii sau a hrisovului…”

Articolul poate fi găsit pe poezie.ro

Dosar de presă: Bagheta lui „Kolb”

septembrie 10th, 2012 | Posted by Cristina Stefan in Dosar de presă | Noutăţi - (Comentariile sunt închise pentru Dosar de presă: Bagheta lui „Kolb”)

Bagheta lui „Kolb” – articol de Sorin Lavric
Sergiu Celibidache privit prin Cortina de fier, Ars Docendi, 2012

 

Despre talentul lui Celibidache nu se poate spune că ar fi fost precoce, cu atât mai puţin prematur. Precoce e un talent care îşi atinge maturitatea devreme, devansându-şi vârsta. E ca şi cum spiritul o ia înaintea cronologiei, izbucnind intempestiv. Mozart sau Schubert îşi ating apogeul la o vârstă  la care alţii încă îşi aşteaptă zborul. În schimb, prematur e spiritul care iese la iveală înainte de coacere, trăgând după sine o tinereţe stingheră , de aceea explozia lui e efemeră şi cu precădere patologică. […]

Celibidache nu aparţine niciuneia din categoriile pomenite. Născut la Roman şi urmând lecţii  de pian şi compoziţie la Iaşi, tânărul Sergiu pare a fi victima predilectă a coerciţiilor paterne, dovadă docilitatea cu care, încălcându-şi predispoziţiile, vine la Bucureşti şi se înscrie la Politehnică, spre a da curs ambiţiei tatălui său, care vedea în statutul de inginer apoteoza împlinirii pentru orice om cu scaun la cap. […]

Dar în 1938 se întâmplă metamorfoza: Celibidache pleacă în Germania, da examen de admitere la Hochschule fur Musik din Berlin, reuşeşte cu brio, şi pentru a-şi răscumpăra parcă deriziunea vieţii pe care o dusese la Bucureşti, se înscrie concomitent la Filozofie şi Matematică, la aceeaşi Universitate din Berlin, astfel că în 1945, la sfârşitul războiului, absolvă nu doar studiile muzicale, dar pe deasupra îşi dă doctoratul în filozofie şi matematică. […]

La 33 de ani, în 1945, în golul lăsat de excluderea lui Furtwangler de la Orchestra Filarmonicii din Berlin, Celi devine titularul unei baghete cu care va dirija 400 de concerte. Epitetele cu care îi va fi elogiată prestaţia au o tentă superlativă: „fascinaţie”, „miraj”, „succes fantastic”. […] România îi rămâne însă închisă, părinţii murindu-i la Roman, fără a-i mai putea revedea. În total va sta un sfert de secol  departe de familia sa din ţară. Dar neavând preocupări politice,  şi având prudenţa de a nu face declaraţii oficiale în ceea ce priveşte regimul de la Bucureşti, Celibidache nu e considerat în ţară un element ostil. Mai mult, dirijorul nu renunţă la cetăţenia română şi nu acceptă o alta, de aceea deplasările prin lume  le va face cu un paşaport special „Nansen”, de rezident în ţări care nu-i lega o apartenenţă legală. […]

Bazat cu precădere pe informaţii scoase din arhiva CNSAS, cartea Ioanei-Raluca Voicu-Arnăuţoiu cuprinde mai puţin omul Celibidache şi mai mult diligenţele Securităţii spre a-l aduce în ţară. Că au reuşit să-l aducă e neîndoielnic, dar intenţia de a reveni aici mocnea de mult în mintea dirijorului, artistul dând curs unui imbold propriu şi nu unei influenţe exterioare. De aceea ar fi exagerat să-l bănuimde a fi fost victima manipulării Securităţii.

Articol apărut în Romania Literară, nr 33/17 august 2012

Prezentări volume: Prin Câmpulung şi pe muscelele lui. Fotografii de Nicolae Th. Ştefănescu

septembrie 6th, 2012 | Posted by Cristina Stefan in Evenimente 2012 | Noutăţi | Prezentări ale volumelor - (Comentariile sunt închise pentru Prezentări volume: Prin Câmpulung şi pe muscelele lui. Fotografii de Nicolae Th. Ştefănescu)

În luna iulie a avut loc o dublă lansare, găzduită de Galeria „Arta”: cea a albumului Prin Câmpulung și pe muscelele lui. Fotografii de Nicolae Th. Ștefănescu, semnat de Adrian Săvoiu, Gheorghe Chița și Ioan Crăciun, și cea a volumului Prin Câmpulung și pe muscelele lui, de Nicolae Th. Ștefănescu, ambele tipărite la editura Ars Docendi. Curator: Ioan Crăciun, directorul editurii Ars Docendi.

Astăzi o raritate bibliofilă, albumul de fotografii semnate Nicolae Th. Ştefănescu, ca şi volumul scris de fotograf, au o mare valoare etnografică. Imaginile surprinde atât monumente ( troiţe, biserici, cruci de piatră, vile şi case), cât şi portrete ale oamenilor şi diverse manifestări sociale. Adrian Săvoiu, Gheorghe Chiţa şi Ioan Crăciun reunesc imaginile ca o modalitate de recuperare a memoriei colective şi ca demers antropologic.

”După ce în anii tinereţii a călătorit prin mai toată Europa şi a admirat marile valori ale civilizaţiei occidentale, Nicolae Th Ştefănescu – fiul viceguvernatorului Băncii Naţionale a României – a hotărât ca în amiaza vieţii să se retragă la Câmpulung, unde în perioada interbelică şi câţiva ani după aceea, a locuit într-o casă, moştenită de la tatăl său, pe strada Matei Basarab, nu departe de Cercul Militar.

Spirit cultivat şi rafinat, pasionat fotograf al Câmpulungului şi al împrejurimilor sale (cinci albume cu fotografii, donate în 1946, se păstrează în arhiva Academiei Române), mare iubitor al drumeţiilor în Muscel, probabil puţin blazat după desfătarea pe care i-o oferiseră castelele de pe Valea Loarei, comorile Luvrului ori capodoperele Renaşterii italiene, Nicolae Th. Ştefănescu a hotărât să descopere ceva nou, care poate că scăpase multora. Din pasiunea sa pentru oraşul adoptiv – Câmpulungul – s-a născut una dintre cele mai frumoase cărţi scrise vreodată despre ţinutul Muscelului, sugestiv intitulată „Prin Câmpulung şi pe muscelele lui”.

Publicată în anul 1946 la tipografia „Gh. Gh. Vlădescu” din Câmpulung într-un tiraj restrâns, cartea a ajuns cu timpul o raritate bibliofilă. Apărută în perioada literară tulbure  de după război, ecourile ei au fost limitate şi singura semnalare în presa culturală a timpului a reprezentat-o recenzia publicată în 1947 de poetul Mihai Moşandrei în revista „Ramuri”.

Fermecătoarea carte a lui Nicolae Th. Ştefănescu, care ştie să pună în surdină solidele cunoştinţe istorice, arheologice ori etnografice ale autorului, scoate în evidenţă calităţile unui estet şi sinceritatea unui suflet atent la tot ce este autentic, tradiţional, nealterat, dar şi pitoresc,  în Câmpulung şi pe muscelele lui”.    

Adrian  Săvoiu

 

Dosar de presă: 10 teme de istorie a jurnalismului

august 1st, 2012 | Posted by Cristina Stefan in Dosar de presă | Noutăţi - (Comentariile sunt închise pentru Dosar de presă: 10 teme de istorie a jurnalismului)

Carte in serial:  „10 teme de istoria jurnalismului” – Marian Petcu (I)
– articol de Iulian Toma
10 teme de istoria jurnalismului, Ars Docendi, 2012

 

Adplayers publica o interesanta trimitere la inceputurile media si jurnalismului din Romania, un serial desprins din recenta aparitie editoriala „10 teme de istoria jurnalismului”, de Marian Petcu, conferentiar la Departamentul de Antropologie culturala si comunicare, Universitatea din Bucuresti; Doctor in sociologie, autor al mai multor carti consacrate cenzurii, istoriei publicitatii, tipologiei presei, istoriei profesiei de jurnalist. […]

Aparuta la editura Ars Docendi, Universitatea Bucuresti, lucrarea „10 teme de istoria jurnalismului” este o pledoarie pentru consacrarea istoriei jurnalismului ca ramura de stiinta. Din cele 10 studii, cititorul afla numeroase informatii inedite despre evolutia profesiei de jurnalist in tara noastra, despre o importanta instanta profesionala (juriul de onoare) si activitatea sa, informatiile provenind din arhive publice si private. […]

Articol preluat de pe Adplayers.ro

Prezentări volume: 10 teme de istorie a jurnalismului

iulie 27th, 2012 | Posted by Cristina Stefan in Noutăţi | Prezentări ale volumelor - (Comentariile sunt închise pentru Prezentări volume: 10 teme de istorie a jurnalismului)

Lucrarea este o pledoarie pentru consacrarea istoriei jurnalismului ca ramură de ştiinţă. Din cele 10 studii, cititorul află numeroase informaţii inedite despre evoluţia profesiei de jurnalist în ţara noastră, despre o importantă instanţă profesională (juriul de onoare) şi activitatea sa, informaţiile provenind din arhive publice şi private.

Cum a apărut radioul în România, cine este autorul primului manual de jurnalism de la noi (1932), cum au reuşit tinerii cuzişti să compromită un congres al presei (Cluj, 1923), ce a însemnat învăţământul ziaristic în perioada comunistă şi multe altele sunt prezentate cu maximă rigoare documentară. Unele studii au o evidentă dimensiune polemică – a se vedea turismul jurnalistico-politic, dar mai ales confuzia dintre jurnalism şi literatură, ce a parazitat o bună parte a producţiei de presă.

Autorul volumului, Marian Petcu, a acumulat o vastă experienţă în domeniul jurnalistic, preocupările sale concretizându-se inclusiv prin acestă muncă de recuperare a memoriei profesionale. Activitatea sa jurnalistică nu se mărgineşte la munca de cercetare: după ce, în primii ani de după 1990, a pus umărul la crearea unei sumedenii de publicaţii – printre care Formula As şi defunctul Zig Zag –, Marian Petcu s-a ocupat inclusiv de televiziune, pentru a se adânci mai apoi  în cercetarea istoriei presei şi publicităţii.

Din 2002 devine conferenţiar universitar doctor Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării. Cum jurnalismul nu e o profesie pe care o poţi învăţa din propriul trecut, Marian Petcu îţi doreşte ca studenţii lui să plece la drum cu o perspectivă istorică asupra muncii pe care o vor face – iar cei care o dobândesc au o şansă în plus. „Ca să-ţi maximizezi şansele de a mânca o pâine, trebuie să tragi cu dinţii”, spune Petcu. „Trebuie să fii foarte bun. Ce-i învăţ pe studenţii mei? «Nu trebuie să fiţi buni. Trebuie să fiţi foarte buni.» Pentru că numai cei foarte buni vor fi în situaţia privilegiată de a pune condiţii.”, notează profesorul într-un interviu acordat revistei Esquire.

 

Dosar de presă: Sergiu Celibidache – un dirijor în vizorul serviciilor de securitate române

iulie 16th, 2012 | Posted by Cristina Stefan in Dosar de presă | Noutăţi - (Comentariile sunt închise pentru Dosar de presă: Sergiu Celibidache – un dirijor în vizorul serviciilor de securitate române)

Coperta Sergiu Celibidache copy

Sergiu Celibidache – un dirijor in vizorul serviciilor de securitate – articol de Victor Eskenasy
Sergiu Celibidache privit prin Cortina de fier, Ars Docendi, 2012

Intre aparitiile editoriale ale acestui an aniversar, cea mai interesanta mi se pare de departe studiul cercetatoarei Ioana Raluca Voicu-Arnautoiu. […] Ceea ce a avut autoarea cartii la dispozitie ca documentatie la CNSAS au fost, in esenta – conform surselor citate –, doua dosare microfilmate, provenite din arhivele Serviciului de Informatii Externe (S.I.E.). Primul dosar de urmarire “individuala” a fost deschis la 14 iulie 1955, iar aproape trei ani mai tirziu, in aprilie 1958, devenise atit de “neincapator”, incat se lua hotararea, inregistrata birocratic, de deschidere a unui al doilea dosar. Iar lui Sergiu Celibidache i s-a acordat numele de cod “Kolb”.

Dar dirijorul fusese supravegheat si anterior anului 1955, cand responsabilitatea urmaririi sale a fost “predata” (nimic “nedumeritor” in denumirea raportului de sinteza citat de Voicu-Arnautoiu; p. 17), se pare, Serviciului de Informatii Externe. Celibidache fusese “in studiu” inca din 1951, cand de el se ocupa atat Serviciul al II-lea de Contraspionaj, Biroul Germania, cat si “Directia Generala a Securitatii Statului a Regiunii Bacau”! […]

Despre Celibidache nu ni se spune daca si cand i-au fost inchise toate dosarele. Unul din ele, cel deschis de Directia I, cu numarul 269, a fost inchis si predat la arhiva in 1958, pe motiv ca la acea data era “lipsit de posibilitati informative” si ca nu avea “legaturi cu varfurile emigratiei reactionare”. Dar urmarirea a continuat in mod evident si este pacat ca autoarea nu spune nimic de eventualele rapoarte mai tarzii despre “dragostea” constanta pe care i-au purtat-o dirijorii Filarmonicii bucurestene in anii ‘60-’80, ei insisi in relatii cu Securitatea, cum apar Mircea Basarab si Mihai Brediceanu. […]

Articol preluat din Suplimentul de cultura, Nr.362, 30-06-2012

Impresii de la lansarea NOI. Fizicieni si timpul regasit

iulie 3rd, 2012 | Posted by Cristina Stefan in Evenimente 2012 | Noutăţi - (Comentariile sunt închise pentru Impresii de la lansarea NOI. Fizicieni si timpul regasit)

Editarea unui al doilea volum din seria NOI. Fizicieni… a venit natural pentru cei ce contribuiseră deja la prima parte. Absolvenţii Facultăţii de Fizică, promoţia 1970, s-au reunit cu această ocazie în incinta Bibliotecii Universităţii Politehnice din Bucureşti. De această dată au îndrăznit să scrie chiar şi cei mai timizi, care nu publicaseră nimic la prima ediţie. Astfel, noua carte publicată cuprinde diverse anecdote, amintiri din timpul studenţiei, dar şi analize şi teorii din domeniul fizicii.

Evenimentul a fost foarte animat, plin de energie şi amuzament. Au luat cuvântul atât îngrijitorii volumului (Silvia Mateescu, Şerban Georgescu), Ioan Crăciun, directorul editurii Ars Docendi, cât şi mai mulţi dintre invitaţi. Discuţiile s-au prelungit, s-au depănat amintiri şi s-au împărtăşit noutăţi.

Iată  câteva imagini din cadrul lansării:

Şerban Georgescu, Silvia Mateescu, Ioan Crăciun

(mai mult…)