Universitatea din Bucuresti
Header

Imitatio în poetica lui Fernando de Herrera (1534-1597), Silvia-Alexandra Ștefan

martie 23rd, 2017 | Posted by Ars Docendi in Dosar de presă | Evenimente 2016 | Noutăţi | Prezentări ale volumelor - (Comentariile sunt închise pentru Imitatio în poetica lui Fernando de Herrera (1534-1597), Silvia-Alexandra Ștefan)

Fernando de Herrera (1534-1597), poet, prozator şi teoretician de primă mărime al Renaşterii spaniole, căruia excelenţa poetică i-a atras în timpul său supranumele „El Divino“, creează în ambianţa clocotitoarei vieţi culturale şi economice a Seviliei, deschisă noilor orizonturi geografice şi doritoare nu doar de a se sincroniza, ci chiar de a depăşi modelele culturale înalte, venite, la vremea aceea, din Italia. Dacă spaţiul este Sevilla şi, mai general, Spania, timpul este cel al generaţiei renascentiste mature, atunci când creaţia literară şi artistică este considerată nu doar cea mai înaltă formă a spiritualităţii umane, ci şi singura în stare să confere perenitate şi universalitate actului politic. În acea etapă a culturii Europei occidentale, aprecierea creaţiei literare era de neseparat, de neînţeles şi de nerealizat în afara unei depline cunoaşteri a uneltelor şi tehnicilor specifice, întrucât forma era percepută ca determinantă a conţinutului şi valorii, ceea ce implica o anumită viziune cu privire la limbă, la retorică, la prozodie etc.; dar era de neseparat mai ales de conceperea unor modele-surse, fie cele oferite de realitate – prin mimesis, fie cele oferite de cultură – prin imitatio. Conceptul de imitaţie a modelelor, cheie de boltă a întregii dezbateri literare a secolului XVI, dezbatere, la rândul său, centrală în ceea ce mai târziu se va numi estetica şi filozofia artei, este şi preocuparea majoră a teoreticianului Herrera. La Herrera imitaţia devine spaţiul conceptual în care poezia ajunge să fie analogă armelor, adică ea poate să ridice limba şi cultura castiliană la nivelul de demnitate meritat de prestigiul politic şi militar al Spaniei de atunci.

Conversational Complicity, Rodica Amel

martie 22nd, 2017 | Posted by Ars Docendi in Dosar de presă | Evenimente 2016 | Noutăţi | Prezentări ale volumelor - (Comentariile sunt închise pentru Conversational Complicity, Rodica Amel)

Dr. Rodica Amel (retired) was a researcher at the Linguistic Institute of Bucharest (1968-1984) and at Tel Aviv University (Department of Philosophy) (1987-1991). In the past 7 years (2004-2010), she has been affiliated to Bucharest University (Department of Foreign Languages), teaching pragmatics, semiotics and Hebrew. Her principal research interests include pragmatics of language (strategy of conversation), semiotics, rhetoric (argumentation), phylosophy of language, and poetics. Among her publications are „Saturation Levels in Dialogue“ (Kodikas, 1989), „Antithetic Reason“ (Manuscrito, 1993), „Relevance and Justification“ (Semiotica, 1994), „Doxastic Dialectic – The Persuasive Truth“ (Revue Roumaine de Linguistique, 1999), „Sign System – Reference Systems“ (Kodikas, 2008) etc. Rodica Amel is member of IASC (International Association for the Study of Controversies).

 „Conversation is an autonomous word-world.
In an alternation of utterances, conversation is a spontaneous activity deprived of a precise communicative intent, a fortuitous joining of people in an exchange of speech, or it can be an intentional cooperation, directed towards an abstract goal having a meaningful substance. The complex psychological and intellectual motivation engenders a common world, conscious or not of its own existence.
By trying to stress the idea that conversation is an autonomous universe, we appeal to the concept  of conversational complicity. We call the solidarity and the cohesive responsibility that is manifested inside the linguistic interaction a CONVERSATIONAL COMPLICITY. Engaged in weaving their communicative interests, partners commit themselves to reciprocal solidarity. The concept of conversational complicity is used metaphorically, enabling us to perceive  the inter-actional solidarity in the form of a co-agency, a multi-level cooperative activity.” (Rodica Amel)

Amintiri din copilărie şi din tinereţe, Miguel de Unamuno, trad. de Carmen Bulzan

martie 21st, 2017 | Posted by Ars Docendi in Dosar de presă | Evenimente 2016 | Noutăţi | Prezentări ale volumelor - (Comentariile sunt închise pentru Amintiri din copilărie şi din tinereţe, Miguel de Unamuno, trad. de Carmen Bulzan)

            „Se trăieşte în amintire şi pentru amintire şi viaţa noastră spirituală nu e, în fond, decât efortul amintirii noastre de a persevera pentru a se face speranţă, efortul trecutului nostru de a se face viitor.

[…] Doar conservând o copilărie eternă în leagănul sufletului, peste care se precipită şi face zgomot torentul impresiilor fugitive, se poate trăi adevărata libertate şi se poate privi în faţă misterul vieţii.“

Miguel de UNAMUNO

            „Au îngropat în Spania, în partea din ea unde se mai poate pune o cruce pe un mormânt, pe Miguel de Unamuno, profesor şi gânditor, dar mai presus de toate Spaniol. E adevărat că «să nu-i dea Dumnezeu omului cât poate răbda». Dar bătrânului filosof Dumnezeu i-a dat, desigur, prea mult. Prea mult pentru mintea lui, pentru ştiinţa şi gândirea lui; prea mult pentru vârsta lui, dar mai ales prea mult pentru inima lui. A dus în lume prin cărţile sale faima acestei Spanii pe care o voia curată şi glorioasă.

[…] Acolo, lui Miguel de Unamuno îi este, astăzi, mai bine…“

Nicolae IORGA

 

The Shift of Cultural Typologies from Myth and Fairy Tale to the Fantastic Novel and Film

martie 17th, 2017 | Posted by Ars Docendi in Dosar de presă | Evenimente 2016 | Noutăţi | Prezentări ale volumelor - (Comentariile sunt închise pentru The Shift of Cultural Typologies from Myth and Fairy Tale to the Fantastic Novel and Film)

Teza Elianei Ionoaia este o încăpăţânare de a apăra literatura în faţa unui duşman al materiei ei prime – cuvântul. Probabil că tocmai de aceea ea enunţă spina iritativă atât de corect (homo narrans-homo videns), dar se opreşte în buza prăpastiei. Eliana are nevoie de poveste, are nevoie de exaltarea ei în romanele care de 70 de ani încoace clădesc Imperiul Fantastic. Este caracteristic ei că a ales bucuria imaginaţiei în aceste texte, evitând Apocalipsa atât de comună în literatura ştiinţifico-fantastică din cam aceeaşi perioadă.

[…]

Teza de doctorat ,,Transformarea tipologiilor culturale de la mit şi basm la romanul fantastic: Lord of the Rings de J.R.R Tolkien, Chronicles of Narnia de C.C Lewis şi Harry Potter de J.K.Rowling” descinde în tărâmul studiilor culturale printr-o explorare a evoluţiei genurilor mitului şi basmului, a transformării acestora în romane fantastice şi a identificării tipologiilor culturale prezente în primele două genuri şi a reconfigurării lor în romanele fantastice ale celor trei autori.

Lidia Vianu

Bântuit de viețile altora. Memorii, autor Valentin Uritescu

martie 14th, 2017 | Posted by Ars Docendi in Dosar de presă | Evenimente 2017 | Noutăţi - (Comentariile sunt închise pentru Bântuit de viețile altora. Memorii, autor Valentin Uritescu)

 

Îndrăgitul actor Valentin Uritescu va primi „Premiul pentru Întreaga Activitate” la cea de-a XI-a ediție a Galei Premiilor Gopo. Evenimentul va avea loc pe 21 martie 2017, la Teatrul Național din Capitală.

Cu o experiență de peste 50 de ani în teatru și film, Valentin Uritescu (n. 4 iunie 1941, comuna Vinerea, județul Alba) a dat viață unor nenumărate roluri secundare, pe cât de diversificate, pe atât de ofertante precum Sergentul Șaptefrați din serialul TV “Lumini și umbre” semnat de Andrei Blaier, personaj continuat ulterior în “Noi, cei din linia întâi” în regia lui Sergiu Nicolaescu, Vasile din “Concurs” (regia Dan Pița), Dr. Marcu în “Cel mai iubit dintre pământeni” (regia Șerban Marinescu).

După două examene la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică trecute cu succes, dar nefructificate din cauza unor conjuncturi nefavorabile, Valentin Uritescu este remarcat de Liviu Ciulei la concursul de la Teatrul Bulandra.

Absolvent al Promoției 1963 (clasa Constantin Moruzan) a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică “I. L. Caragiale”, Uritescu alege scena Teatrului “Maria Filotti” din Brăila, pentru ca după cinci ani să se angajeze la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. Chemat de Sandu Lazăr și Ion Cojar în mijlocul trupei, Uritescu declară etapa celor 13 ani (1968 – 1981) drept “cea mai importantă perioadă a vieții sale”.

Rolul lui Giles Overreach din spectacolul “Răfuiala” de Philip Massinger îi aduce Premiul Special al Juriului la Festivalul Tineretului (1978).

 Articol preluat de pe Premiile Gopo

Domnitorul Gheorghe Bibescu. Călătorii și „vizite de lucru”, Nicolae Isar

martie 9th, 2017 | Posted by Ars Docendi in Dosar de presă | Evenimente 2016 - (Comentariile sunt închise pentru Domnitorul Gheorghe Bibescu. Călătorii și „vizite de lucru”, Nicolae Isar)

Deceniile de la jumătatea secolului al XIX-lea, având ca moment culminant Revoluţia de la 1848, au marcat o etapă decisivă în evoluţia mişcării de renaştere naţională a românilor şi s-au aflat, cum se ştie, sub impulsul spiritului romantic, în Ţările Române acest mare curent european – romantismul – îmbrăcând o serie de trăsături specifice.

Expresia cea mai viguroasă a mişcării de renaştere naţională din aceste decenii – inclusiv a curentului de idei pe care-l numim romantism paşoptist –, a fost dat de ilustra generaţie de la 1848, numărând, în primul rând, tineri sau mai puţin tineri revoluţionari patrioţi, în acelaşi timp, cărturari de seamă, precum I. Heliade Rădulescu, Nicolae Bălcescu sau Mihail Kogălniceanu.

Din păcate, de-a lungul timpului, posteritatea aproape a exclus, sub raport spiritual, din sânul acestei ilustre generaţii, figurile de oameni politici care nu s-au aflat în tabăra revoluţiei, precum este cazul domnitorului Ţării Româneşti, Gheorghe Bibescu. Unul ca el a rămas în umbra istoriei şi, în bună măsură, pe nedrept, căci omului nu i-au lipsit nici sentimentele patriotice, nici spiritul reformator vizând emanciparea politică şi realizarea unităţii statale.

Autorul

Nicolae Bălcescu în viziunea lui N. Iorga, Nicolae Isar

martie 8th, 2017 | Posted by Ars Docendi in Dosar de presă | Evenimente 2016 - (Comentariile sunt închise pentru Nicolae Bălcescu în viziunea lui N. Iorga, Nicolae Isar)

 

Prof. univ. dr. Nicolae Isar s-a născut în anul 1937, în oraşul Slănic-Prahova. Absolvent al Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti în anul 1962, apoi cadru didactic în această facultate, parcurgând toate treptele universitare, de la preparator la profesor titular (în 1995). Doctor în istorie din 1973, conducător de doctorate din 1997. Profesor consultant din octombrie 2007. Specialist în istoria modernă a românilor, având ca direcţii prioritare de cercetare istoria învăţământului şi culturii, istoria instituţiilor etc. Este laureat a două premii ştiinţifice ale Academiei Române: „N. Iorga”, 1985; „N. Bălcescu”, 1993. A publicat de-a lungul timpului 40 de cărţi şi peste 100 de studii şi articole ştiinţifice în reviste de specialitate.

În conştiinţa publică românească, de-a lungul timpului, numele lui N. Bălcescu s-a constituit într-o figură-simbol a generaţiei de la 1848. Cel mai de seamă ideolog al revoluţiei, el a fost, înainte de toate, unul dintre promotorii idealului unităţii naţionale a românilor şi ai făuririi statului român modern.

            (…) În ciuda unor încercări de minimalizare sau bagatelizare din ultima vreme, datorate ignoranţei sau relei credinţe, opera lui N. Bălcescu, de istoric şi gânditor social-politic, rămâne un izvor nesecat de inspiraţie, aşa după cum imaginea sa de revoluţionar-martir şi patriot înflăcărat ne oferă o pildă vie, care rămâne mereu actuală.

Prof. univ. dr. Nicolae Isar s-a născut în anul 1937, în oraşul Slănic-Prahova. Absolvent al Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti în anul 1962, apoi cadru didactic în această facultate, parcurgând toate treptele universitare, de la preparator la profesor titular (în 1995). Doctor în istorie din 1973, conducător de doctorate din 1997. Profesor consultant din octombrie 2007. Specialist în istoria modernă a românilor, având ca direcţii prioritare de cercetare istoria învăţământului şi culturii, istoria instituţiilor etc. Este laureat a două premii ştiinţifice ale Academiei Române: „N. Iorga”, 1985; „N. Bălcescu”, 1993. A publicat de-a lungul timpului 40 de cărţi şi peste 100 de studii şi articole ştiinţifice în reviste de specialitate.

În conştiinţa publică românească, de-a lungul timpului, numele lui N. Bălcescu s-a constituit într-o figură-simbol a generaţiei de la 1848. Cel mai de seamă ideolog al revoluţiei, el a fost, înainte de toate, unul dintre promotorii idealului unităţii naţionale a românilor şi ai făuririi statului român modern.

            (…) În ciuda unor încercări de minimalizare sau bagatelizare din ultima vreme, datorate ignoranţei sau relei credinţe, opera lui N. Bălcescu, de istoric şi gânditor social-politic, rămâne un izvor nesecat de inspiraţie, aşa după cum imaginea sa de revoluţionar-martir şi patriot înflăcărat ne oferă o pildă vie, care rămâne mereu actuală.