Universitatea din Bucuresti
Header

Author Archives: Cristina Stefan

La mulţi ani de Mărţişor!

martie 1st, 2013 | Posted by Cristina Stefan in Noutăţi - (Comentariile sunt închise pentru La mulţi ani de Mărţişor!)

Cândva, oamenii credeau în puterea magică a mărţişorului. Acum nu mai cred. Cândva, oamenii credeau că o babă a urcat la munte cu 12 cojoace şi a îngheţat. Acum nu mai cred. Tot ce pot e să cunoască povestea.

Irina Nicolau, Povestea mărţişorului

 

Noi mai credem, iar povestea o ştim de la Irina. O puteţi afla şi dumneavoastră, din cărticica ei, cu desene de Mihaela Şchiopu.

Să aveţi o primăvară cu mărţişoare în fiecare zi!

Prezentări volume: Chipuri de odinioară din Muscel

februarie 27th, 2013 | Posted by Cristina Stefan in Prezentări ale volumelor - (Comentariile sunt închise pentru Prezentări volume: Chipuri de odinioară din Muscel)

Acest album spune o „poveste” de acum o sută de ani. Ştergând uitarea de pe vechi fotografii de familie sau de pe cărţi poştale ilustrate rătăcite prin sertare, el vrea să reconstituie o lume dispărută, dar plină de farmec. O lume a oamenilor obişnuiţi, normală, uneori mondenă, alteori uşor desuetă, răzbate din clişeele unor fotografi numiţi  Cecilia Cavallar, Emilie R. Speek,  Ion Munteanu ori Ed. Constantinescu.

Multe imagini îşi au magia lor, precum cea în care Miss Muscel 1929 zâmbeşte galeş, dincolo de timp, puţin trist, asemenea Giocondei. Chipul ei se întrupează parcă dintr-o ceaţă şi rămâne astăzi învăluit într-un indescifrabil mister. Altele surprind emoţia şi stânjeneala celui adus într-un studio şi pus în faţa aparatului de fotografiat, precum ipostaza micului fiu al unui negustor care, îmbrăcat într-un paltonaş, îşi strânge tatăl de mână şi trăieşte experienţa majoră a vieţii lui de până atunci.

Priviţi o fotografie ca oricare alta: un copil este aşezat pe un căluţ de lemn. Priviţi acum mai cu atenţie: licărul abia întrezărit din ochii lui arată fericirea unei clipe care n-a putut fi trucată de fotograf. Aceeaşi fericire, dar uşor melancolică, se regăseşte în imaginea celor doi tineri, abia căsătoriţi, care în „Studio Dobrescu” îşi unesc tâmplele cu discreţie şi privesc departe, în viitor. Alte imagini, solemne, îi înfăţişează pe primarii din judeţul Muscel. Stau ascultători, ţepeni ca la paradă, respectând indicaţiile fotografului şi momentul culminant al zilei: clicul aparatului de fotografiat. Par a şti că în clipa când se va deschide obturatorul care acoperă lentila magică toţi vor fi intrat în istorie.

Primul pas în realizarea acestei lucrări a fost reunirea fotografiilor din câteva colecţii. S-au adunat mii de imagini din care, prin selecţie, a trebuit să organizăm ansamblul. Ne-au interesat oamenii şi chipurile lor, nimic altceva. La foarte multe imagini am renunţat cu mare părere de rău. Când totul părea gata, am mai eliminat câteva, dar imediat am adăugat altele. A trebuit să ne oprim fiindcă intrasem astfel într-un joc fără de sfârşit.

Există omisiuni? Cu siguranţă da. Am dat deoparte fotografia dumneavoastră preferată? Este posibil, dar puţin probabil. Ar putea exista un alt album cu o selecţie complet diferită? Cu certitudine, dar el nu s-a ivit încă.

Albumul  trebuie  privit ca expresie a unor opţiuni. El nu şi-a propus o reconstituire de tip monografic prin reproducerea unor fotografii din toate zonele Muscelului, ci surprinderea unor chipuri, atitudini ori ipostaze care, împreună, pot constitui un întreg – Muscelul de odinioară.

Tudor Muşatescu: 110 ani de la naştere (22.02.1903)

februarie 22nd, 2013 | Posted by Cristina Stefan in Noutăţi - (Comentariile sunt închise pentru Tudor Muşatescu: 110 ani de la naştere (22.02.1903))

Tudor Muşatescu – 110 ani de la naştere (22.02.1903)
Titanic Vals – 80 de ani de la prima ediţie (1933)

 

În 2010, Editura Ars Docendi a marcat 40 de ani la „ieşirea din scenă“ a scriitorului, prin publicarea ediţiei anastatice a primei şi singurei sale cărţi de poezie, Vitrinele Toamnei (1926).

În acest an, cu prilejul împlinirii a 110 ani de la naşterea sa, Editura Ars Docendi pregăteşte, în premieră, ediţia anastatică a volumului Titanic Vals.

Cum a scris Titanic Vals

„În 1931, la Paris, mi-am pus în gând să scriu o piesă de teatru care să se numească Titanic Vals şi a cărei acţiune să se petreacă în provincie, şi mai exact în Câmpulungul meu natal, fiindcă oriunde aş fi auzit Titanic Vals şi în orice stare sufletească m-aş fi aflat – melodia aceasta pentru mine însemna Câmpulungul, provincia cu oamenii ei buni şi răi, modeşti sau ridicoli, cu întâmplările ei vesele şi triste, cu dramele şi comediile ei, publice sau familiale, şi mai ales cu moravurile ei cuminţi, dar, din păcate, din ce în ce mai otrăvite de politică – cu cortegiile ei de farsori şi demagogi – şi de parvenitism, cu cohortele lui de imbecili, de venali şi de agramaţi.

Tocmai în 1932, după doi ani de gândire, am scris piesa – în câteva nopţi – şi am prezentat-o Teatrului Naţional, care a primit-o cu elogii şi a pus-o imediat în repetiţie.“ (Tudor Muşatescu)

 

„TITANIC VALS s-a reprezentat pentru prima oară pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti în seara de 21 noembrie 1932“ – informaţie preluată din prima ediţie a volumului Titanic Vals, Editura Adevărul, Bucureşti, 1933.

Ce-i urăm acum, ca în fiecare an

Deşi, spre bătrâneţe, îşi ura singur „Mulţi ani înapoi, să-mi dea Dumnezeu!“ – noi îi spunem Mulţi ani… înainte!

Prezentări volume: Atitudinile politice, vol I: În căutarea măsurii

februarie 21st, 2013 | Posted by Cristina Stefan in Prezentări ale volumelor - (Comentariile sunt închise pentru Prezentări volume: Atitudinile politice, vol I: În căutarea măsurii)

De fiecare dată când utilizăm sondaje de opinie, focus group-uri sau diferite instrumente de măsurare a opiniei publice, asumăm tacit faptul că acestea sunt instrumente de lucru universal valabile, fără a mai conştientiza faptul că a existat o perioadă în care realitatea socială era modelată şi în lipsa aces­tor instrumente, iar deciziile politice erau luate cu ignorarea totală a datelor sociale. Astăzi aceste in­s­tru­mente s-au diversificat într-atât încât în prezent niciun actor politic nu ia vreo decizie fără a sonda şi interpreta realitatea socială.

Înainte de formalizarea acestor instrumente şi a utilizării lor pe scară largă, au existat fără îndoială atitudini politice. Nu avem însă o imagine a acestor atitudini câtă vreme acestea nu au fost măsurate. Putem doar postula că acestea au existat şi au influ­enţat luarea unor decizii politice, dar speculaţia în această direcţie nu poate merge mai departe.

Cartea doamnei Camelia Florela Voinea îşi asumă dificilul pariu de a trasa istoria şi evoluţia atitu­di­nilor politice în perioada de dinainte de legitimarea instrumentelor de măsurare a opiniei publice. În vederea atingerii acestui scop, autoarea ia în dis­cuţie întreaga istorie a ideilor, de la presocratici şi până la psihologia experimentală, pentru a vedea cum anume s-a schimbat optica în legătură cu con­cepte precum reprezentare sau percepţie. O gândire propriu-zisă despre atitudinile politice nu există până în secolul XX. Istoria acestor concepte înrudite ne ajută să înţelegem de ce studiul atitudinilor nu este doar o problemă de psihologie, ci una care ţine de mai multe discipline, fiind vorba, potrivit autoarei, de un spaţiu al convergenţei dezvoltărilor con­cep­tuale din mai multe discipline”. Acesta este, în viziunea doamnei Camelia Florela Voinea, momentul de apa­riţie a statisticii care acompaniază începuturile sta­tului modern. Statistica este văzută ca fiind marca modernităţii, iar dezvoltarea acestei discipline se va face în paralel cu maturizarea statului. Chiar şi dacă acesta ar fi fost singurul aspect ce ar fi putut să fie remarcat din ampla analiză care circumscrie această carte şi tot ar fi fost pe deplin legitim să se afirme că avem de-a face cu o contribuţie remarcabilă.

Ceea ce aduce nou cu adevărat această carte este analiza dedicată transformării conceptului de măsu­rare. Acesta rămăsese, aşa cum arată şi autoarea prin examinarea mai multor contribuţii filosofice, în sfera ştiinţelor naturale”. Abia după ce teoriile core­laţiei şi regresiei încep să capete consistenţă, prin contribuţia lui Francis Galton şi Karl Pearson, după ce Charles Spearman face analiza statistică a relaţii­lor dintre variaţiile a două variabile non-cantitative – corelaţia după rang şi analiza factorială – măsu­rarea intră cu adevărat în câmpul ştiinţelor sociale, cu un statut bine definit. Etapa ulterioară, cea în care Leon Thurstone va orienta gândirea statistică spre măsurarea atitudinilor pentru a teoretiza ana­liza multifactorială, face ca atitudinea să devină pe deplin un concept operaţional în ştiinţele sociale. Se deschide astfel o nouă perspectivă, cea în care putem vorbi despre revelarea atitudinilor politice cu aju­to­rul instrumentelor de măsurare pe care le avem la dispoziţie. Perfecţionarea acestor instrumente şi uti­li­zarea lor pe scară largă face ca astăzi atitudinile politice să fie intens studiate şi chiar să existe ten­dinţa de a explica comportamentul electoral nu doar prin prisma atitudinilor politice, dar şi a mai multor tipuri de atitudini care descriu rolul pe care fiecare persoană îl joacă în societate. Aşa cum ne anunţă autoarea, studiul atitudinilor politice va continua prin următoarele două volume. Cunoaştem doar din ce moment de dezvoltare al ştiinţelor sociale va porni cel de-al doilea volum, în rest nu ne rămâne decât să aşteptăm cu nerăbdare continuarea şi încheierea unei istorii de o natură cu totul specială.

Meritul acestei cărţi care trebuie îndeosebi sem­nalat este acela că se porneşte de la o sintagmă despre care nu putem decât presupune de ce alătură doi termeni ce nu par a se potrivi întru totul şi ajunge la concluzia că atitudinile au relevanţă pen­tru studiul comportamentului politic. Un alt element foarte important în această analiză este cel de mă­surare, iar autoarea oferă o abordare extrem de convingătoare care ne ajută să înţelegem cum s-a ajuns la acceptarea necesităţii de a măsura orice element care face parte din realitatea socială.

Nu ne rămâne decât să aşteptăm cu mare inte­res felul în care tema atitudinilor politice va fi epuizată în volumele ulterioare ale acestei cărţi.

Prof. univ. dr. Radu Carp
Facultatea de Ştiinţe Politice
Universitatea Bucureşti

Prezentări volume: Magazinul de bric-a-brac literar

februarie 18th, 2013 | Posted by Cristina Stefan in Prezentări ale volumelor - (Comentariile sunt închise pentru Prezentări volume: Magazinul de bric-a-brac literar)

 

Cartea este un caleidoscop în care scriitorii clasici coexistă alături de alţi autori. Tematica generală este plasată în domeniul istoriei literare, dar nu lipsesc nuanţele polemice. Cele mai multe capitole conţin comentarii despre marii noştri scriitori şi opere consacrate ale literaturii române. Apariţia „mitului Eminescu” prin punerea în relaţie a complicatei legături operă-biografie-fotografii, polemica dintre Petre P. Carp şi B. P. Hasdeu pe tema personajului literar, reconsiderarea imaginii lui Ştefan cel Mare după 1990, psihologia mulţimii analizată prin prisma talentului de nuvelist al lui Costache Negruzzi, pledoaria strălucită a lui Kogălniceanu la Congresul de la Berlin (1878), Creangă văzut ca autor de manuale şcolare etc. constituie câteva dintre subiectele care privesc valorile clasice ale culturii noastre.

Alte capitole prezintă existenţa  nefericită a Saşei Odobescu, soţia înşelată a rafinatului Alexandru Odobescu, analiza desnaţionalizării românilor din Basarabia după 1812, modernitatea lui E. Lovinescu, talentul de epigramist al lui Păstorel Teodoreanu, proza lui Geo Bogza şi Ştefan Bănulescu ori consideraţii despre jurnalul lui Nicolae Steinhardt şi despre  mărturisirile lui Petru Dumitriu.

Articolele acestui „magazin de bric-a-brac literar” stau pe „rafturi” diferite. Poţi trece cu uşurinţă de la unul la altul, ai posibilitatea să te răzgândeşti sau să te laşi furat de o nouă preferinţă, după cum poţi descoperi într-un ungher „produsul” uitat de vreme pe care îl căutai demult. Ceva tot va rămâne în coşul „cumpărătorului”.

Adrian Săvoiu

 

 

Dosar de presa: Scrisoarea de iubire, dragoste, amor

ianuarie 11th, 2013 | Posted by Cristina Stefan in Dosar de presă - (1 Comments)

Scrisoare către Antoaneta Tănăsescu – articol de Paul Cornea
Scrisoarea de iubire, dragoste, amor, Ars Docendi, 2009

 

Dragă Antoaneta,

Uzez în această vorbire cu tine de „attachment“, dispozitiv adiacent e-mailului, situat între mesajul concis, expeditiv, lacunar, conjunctural al acestuia şi clasica scrisoare timbrată din traista poştaşului. Procedez aşa, fiindcă de cînd cu accederea în era digitalizării, am cam uitat să scriu cu stilou ori cu pix şi, pe de altă parte, fiindcă mi-e peste mînă drumul la oficiul poştal, aflat la trei staţii de autobuz de locuinţa mea. Sper să-mi ierţi atît lipsa scrierii autografe, cît şi comoditatea de sedentar intrat în senectute.

Cartea pe care mi-ai trimis-o a zăcut cîteva zile în vraful de publicaţii de care biroul meu nu apucă să se scuture niciodată. Dacă n-ai fi fost tu expeditoarea, probabil că ar mai fi zăbovit acolo, surclasată de urgenţe şi de scadenţe. Dar tu eşti o veche febleţe a mea, consolidată cu anii, deşi răspărul în care trăim m-a, ori poate, mai corect, ne-a împiedicat să ne regăsim laolaltă mai des, convivial, conversativ şi sufleteşte apropiat.

Am luat deci în mînă, cu o vie curiozitate, volumul pe care l-ai pus la cale, stimulat şi de titlul său şi de enigmaticele cifre de pe copertă : „50+1“. M-a ţintuit literalmente pe scaun, scoţîndu-mă din prezentul trivial. Am petrecut o după-amiază lungită profitabil spre noapte, cea de ieri, încît din amestecul de veghe lucidă, plăcere şi reverie am trecut direct în „visul de luceferi“. Bravo şi iar bravo, dragă Antoaneta, pentru iniţiativa luată şi tenacitatea de a o duce la capăt!

Încercăm cu toţii să interacţionăm cu studenţii, ne dorim să dialogăm cu ei pe de-adevăratelea şi nu convenţional, să-i punem să citească marii clasici şi să-şi exerseze condeiul scriind despre ei. Dar cîţi izbutim să trezim în ei scînteia creativă, îngropată sub straturi groase de zgură şi lehamite? Reuşita ta îmi pare cu atît mai preţioasă, cu cît mai rară. În primul rînd, ai găsit o temă de curs captivantă, capabilă să-i intereseze pe tinerii zilelor noastre. Apoi, le-ai oferit o bibliografie cuprinzînd nu doar lucrări obositoare, ori pedante, ori adesea (involuntar) amuzante de teorie (mai ales cînd e vorba de coduri ale bunelor maniere sau de vechi epistolare), ci şi de mare şi adevărată literatură. În special însă – şi asta mi se pare esenţial – ai ştiut să-i mobilizezi să lucreze cu însufleţirea pe care o poate oferi numai asumarea unui proiect ambiţios şi îndrăgit. Rezultatul e spectaculos. […]

Articol preluat din Observator Cultural, nr 505/decembrie 2009

Prezentări volume: Reprezentarea migrantului român în presă

ianuarie 7th, 2013 | Posted by Cristina Stefan in Prezentări ale volumelor - (Comentariile sunt închise pentru Prezentări volume: Reprezentarea migrantului român în presă)

Cercetarea de faţă ne oferă o analiză comparativă riguroasă şi pertinentă pe plan teoretic şi empiric a mecanismelor funcţionării discursului mediatic dedicat fenomenului şi actorilor migraţiei româneşti aşa cum apare în cotidienele (de calitate şi tabloide) ale ţării de origine şi ale ţărilor de destinaţie (Franţa şi Marea Britanie). […]

În acord cu cercetarea internaţională actuală, cercetătoarea fixează cadrul sociologic şi discursiv mediatic al cercetării, evidenţiind interesul de care se bucură actualmente acest fenomen globalizat. „În ţara de origine, migraţia românească este resimţită în mod direct, prin implicarea personală sau a unui membru al familiei într-un proiect migratoriu sau indirect, în cadrul comunicării interpersonale sau a comunicării de masă. În ţara de destinaţie, reprezentările se formează în mod similar, sub influenţa contactelor directe sau mediate. Ca în cazul oricărei reprezentări sociale, pe lângă experienţa individuală, mass-media participă la construirea şi transmiterea unei anumite imagini a migrantului, prin diferite strategii discursive. […]

Migraţia este unul dintre procesele sociale care au marcat şi marchează profund societatea românească actuală, sute de mii de cetăţeni români, aproape fiecare familie având rude sau cunoştinţe cu proiecte şi realizări de proiecte migratorii mai lungi sau mai scurte, temporare sau definitive. Migraţia românească este considerată una dintre principalele migraţii dinspre estul spre vestul continentului, România fiind deocamdată precumpănitor ţară de origine a migraţiei, posibil şi ţară de destinaţie în viitor. […]

Migranţii români sunt prezentaţi adesea (în ambele categorii de publicaţii) ca ocupanţi ilegali fie ai unor aşezări şi terenuri marginale din Franţa, fie ai unor locuinţe din Anglia cu un nivel normal de confort în absenţa proprietarilor. Se înregistrează astfel o dublă asociere negativă: cu migranţii care „ocupă“ ţara de destinaţie, cu squatters care „ocupă“ locuinţele cetăţenilor ţării de destinaţie.

Bazată pe o bogată şi pertinent selectată bibliografie interdisciplinară (de ştiinţele comunicării, sociologie, analiza discursului, semiotică, pragmatică, retorică, din care nu lipsesc Patrick Charaudeau, Teun Van Dijk, Norman Fairclough, Dana Diminescu, Ruth Wodak, Denise Jodelet, Dominique Maingueneau, Serge Moscovici, Deborah Schifrin, Elias Sarfati etc., şi nici principalii cercetători români ai domeniului: Camelia Beciu, Mihai Coman, Ioan Drăgan, Valentina Marinescu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Adrian Neculau, Sandu Dumitru, Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu), teza articulează într-o arhitectură pertinentă sinteza monografică privind discursul sociologic şi mediatic asupra migraţiei româneşti recente şi dimensiunea analitic-interpretativă a palierului comparativ tripartit (presa franceză, britanică şi română a anilor 2005 vs 2010 despre migranţii români). Actualitatea şi legitimitatea abordării acestei problematici transversale ne determină să conchidem fără rezerve în favoarea lecturii acestei cercetări.

Extras din Prefaţa semnată Prof. dr. Daniela Rovenţa-Frumuşani