Universitatea din Bucuresti
Header

Author Archives: Ars Docendi

Prezentări volume: Actualităţi urbane. Odiseea spectacolului fără virtute

ianuarie 15th, 2014 | Posted by Ars Docendi in Prezentări ale volumelor - (Comentariile sunt închise pentru Prezentări volume: Actualităţi urbane. Odiseea spectacolului fără virtute)

Actualităţi urbane este o odisee pe care Oana Şerban o parcurge oferindu-ne o panoramă a contemporaneităţii sociale, culturale, artistice, raportată la noile contexte tehnologice, derizorii, totuşi, spune Raluca Oancea Nestor, prefaţatoarea cărţii de faţă, dar în care autoarea crede, în vederea unei reforme propusă de postmodernitate, pornind de la considerente morale.

Folosindu-se de concepte filosofice heideggeriene, kantiene, lipovetskyene etc. autoarea volumului ne propune o incursiune în realitatea anului 2013, o realitate total postmodernistă, pe care o analizează lucid şi o prezintă cititorului sub o altă formă, publicistică, astfel încât Actualităţile urbane să ne ducă laolaltă, asemenea lui Ulise, înapoi acasă.

Sărbători cu har!

decembrie 20th, 2013 | Posted by Ars Docendi in Noutăţi - (1 Comments)

Scrisoare de iubire pentru Antoaneta Tănăsescu

decembrie 11th, 2013 | Posted by Ars Docendi in Noutăţi - (1 Comments)

„Scrisoare de iubire, dragoste, amor nu e o sumă de cărţi, oameni şi ani, ci mai degrabă, o stare de spirit greu de  «tradus». Am găsit, oare, cuvintele?”

Vestea trecerii în nefiinţă a Antoanetei Tănăsescu, cea care semna în Scrisoare… şi conchidea că „ceea ce e important e invizibil pentru ochi”,  din data de 9 decembrie 2013, ne-a lăsat şi pe noi, cei care am cunoscut-o şi iubit-o, fără cuvinte…

Antoaneta Tănăsescu, până de curând profesor la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti, a coordonat, printre altele, volumul Scrisoare de iubire, dragoste, amor, apărut la Editura Ars Docendi în 2010.

Relaţionalismul confucianist şi gânditorul japonez Kaibara Ekiken

decembrie 3rd, 2013 | Posted by Ars Docendi in Dosar de presă | Prezentări ale volumelor - (Comentariile sunt închise pentru Relaţionalismul confucianist şi gânditorul japonez Kaibara Ekiken)

Volumul RELAŢIONALISMUL CONFUCIANIST ŞI GÂNDITORUL JAPONEZ KAIBARA EKIKEN constituie o lucrare ştiinţifică ce tratează o temă nouă din domeniul studiilor culturale, mai exact, din domeniul studiilor confucianiste iniţiate în România de prof. univ. dr. Florentina Vişan, coordonatorul ştiinţific al lucrării. Tema abordată – a cărei problematică o constituie ‘omul relaţional’ în societatea confucianistă – este importantă pentru cunoaşterea unui alt model în dialogul intercultural.

Aria culturală sino-coreano-niponă este marcată cu o specificitate a modelului relaţional, model ale cărui baze se află în tradiţia etică confucianistă. Volumul de faţă recurge la traducerea culturală a specificităţii confucianismului în dimensiunea sa dinamică de reînnoire conceptuală şi ideologică în cadrul ariei culturale unitare a Asiei de Est şi la identificarea specificului modelului relaţional confucianist, care face din om ‘omul relaţional’. Este analizat acest model relaţional – prin grila confucianismului chinez preimperial (anterior anului 220 î.Hr.) – în discursul gânditorului japonez Kaibara Ekiken, discurs fundamentat pe metoda minte-inimă. Contextul cercetării este cel al noii relevanţe a confucianismului ca model cultural, ca alternativă la etica postmodernă.

Gânditorul japonez KAIBARA EKIKEN(1630-1714)a fost numit ‘Aristotel al Japoniei’ de către naturalistul german Philip Franz von Siebold. Ekiken a fost cărturar, medic, consilier, samurai al domeniului feudal Kuroda. Având o pregătire intelectuală pluridisciplinară, fiind specialist în studii clasice, istorie, etică, metafizică, cosmologie, lingvistică, botanică, agronomie, tactică militară, fitologie, Ekiken a scris peste 110 tratate (17 dintre ele având ca temă etica).Opera sa a contribuit semnificativ la dezvoltarea morală, culturală şi ştiinţifică a Japoniei.

Primul capitol al volumului de faţă – Conceptele care definesc omul relaţional în etica confucianistă – urmăreşte înţelegerea şi redarea corectă şi cât mai fidelă a specificităţii discursului confucianist, clarificând conceptele originare, chineze, cu care gânditorul japonez operează în discursul său. Este vorba despre conceptele de: om, fire umană, cultivarea sinelui, Cele cinci relaţii umane, Omenia, conduita rituală.

Întrucât tradiţia sinologică şi niponologică este destul de recentă în România, pentru a putea explica fenomenul relaţionalismului confucianist, la începutul capitolului al doilea, se stabileşte ce fel de model cultural este confucianismul, se demonstrează că este vorba despre un model intelectual dinamic. Se clarifică faptul că este vorba despre un sistem de gândire dezvoltat la nivelul culturii înalte, centrat pe obţinerea armoniei şi ordinii sociale şi morale. De asemenea, este schiţat tabloul procesului selectiv de adoptare şi adaptare a modelului neoconfucianist, şcolile de gândire consacrate care au ca punct comun învăţătura minte-inimă, precum şi maniera în care a fost abordată etica confucianistă în perioada Tokugawa (1600-1867).

Capitolul al treileaanalizează discursul confucianist al gânditorului japonez Kaibara Ekiken şi surprinde construirea unei şcoli proprii de gândire fundamentată pe metoda minte-inimă, însă cu dimensiune practică. Sistemului său de gândire este centrat pe principiul unităţii tuturor lucrurilor corelat cu principiul Omeniei, principiul educaţiei şi principiul învăţăturii practice.

În capitolul al patrulea – Modelul practicării relaţiilor interumane în discursul etic al lui Kaibara Ekiken – conceptele confucianiste discutate în primul capitol al cărţii sunt identificate şi analizate în tratatul etic Învăţături populare japoneze.

Etica confucianistă constituie calea relaţiilor interumane şi abordează omul din perspectivă heliocentrică. Confucianismul nu explică ce este omul, ci arată ce face omul în relaţiile cu ceilalţi cu dezideratul atingerii Omeniei şi, în acest fel, acordării cu natura, formând un singur corp cu toate lucrurile din univers: 萬物一體banbutsu ittai(a se vedeacele patru caractere chineze de pe coperta volumului).

„Se cuvine amintită premiera dublă pe care o constituie lucrarea de faţă: un studiu de confucianism japonez, abordat în model relaţionist şi prezentarea în limba română a vieţii şi operei lui Kaibara Ekiken.“   Prof. univ. dr. Florentina Vişan, Departamentul de Limbi Orientale, Universitatea din Bucureşti

„Prin tema abordată, textele analizate şi punerea într-un nou context a acestora, lucrarea  constituie o contribuţie originală atât pentru domeniul studiilor japoneze în România, cât şi pentru domeniul studiilor culturale.“ Conf. dr. Anca Focşeneanu, Universitatea din Bucureşti

Ars Docendi la Gaudeamus 2013

noiembrie 28th, 2013 | Posted by Ars Docendi in Evenimente 2013 | Noutăţi - (Comentariile sunt închise pentru Ars Docendi la Gaudeamus 2013)

Editura Ars Docendi n-a lipsit nici anul acesta de la Târgul Internţional de Carte Gaudeamus, participând cu evenimente care mai de care mai interesante: prezentări, lansări, cărţi ştiinţifice, cu caracter documentar, istoric, dar şi beletristic sau artistic. Gama variată de noi apariţii nu a rămas fără ecou în rândul publicului cititor. De interes au fost: Constantin Silvestri. Biografie necunoscută, volumul Ioanei Raluca Voicu-Arnăuţoiu, Actualităţi urbane. Odiseea spectacolului fără virtute de Oana Şerban şi albumele Luizei Barcan, Maria Constantin şi Alexandru Nancu.

Cel mai mai bine primit de public a fost volumul lui Dan Roşca,  Locuri şi oameni din Bucureştii de ieri, lansat duminică, 24 noiembrie.

Atmosfera a fost animată şi anul acesta de momente artistice. Lansarea unei ediţii speciale a comediei Titanic Vals de Tudor Muşatescu (după cea din 1933 ) a fost însoţită de interptretări dramatice susţinute de tineri actori ai trupei Uninvented Theatre (Ana Cucută, George Simian, Ramona Vornicu) şi de actriţa Genoveva Preda, de la Teatrul Excelsior.

Printre invitaţii din acest an s-au numărat:  profesor dr. Marius Andruh, membru al Academiei Române, Vasile Morar, profesor dr. la Facultatea de Filosofie, Raluca Oancea, asistent univ. dr. la UNArte, Ionel Banu, director profesor Centrul Cultural „Bogdan Petriceicu Haşdeu”, dr. Olga Grigorescu, muzicolog, Laura Manolache, muzicolog, Manuela Varga, critic de artă, dr. Emanuel Bădescu,  istoric,  Marius Andruh, membru al Academiei Române, lector dr. Adrian Crăciunescu, arhitect ş.a.

 

 

Lansare Actualităţi urbane. Odiseea spectacolului fără virtute, Oana Şerban

 

Lansarea  volumului Constantin Silvestri. Biografie necunoscută, Ioana Raluca Voicu-Arnăuţoiu

 

Lansarea albumelor Alexandru Nancu şi Maria Constantin, Luiza Barcan

Prezentarea volumului Stare de iubire, Nicolae Marcovschi

 

Prezentarea volumului Relaţionalismul confucianist şi gânditorul japonez Kaibara Ekiken, Simona Dovleac

 

 

O parte din standul Ars Docendi

 

 

 

 

 

 

Mediafax.ro: Constantin Silvestri. Biografie necunoscută

noiembrie 27th, 2013 | Posted by Ars Docendi in Dosar de presă - (Comentariile sunt închise pentru Mediafax.ro: Constantin Silvestri. Biografie necunoscută)

 

Volumul „Constantin Silvestri – biografie necunoscută”, de Ioana Raluca Voicu-Arnăuţoiu, a apărut la Editura Ars Docendi – Universitatea din Bucureşti şi a fost lansat, sâmbătă, la Târgul de Carte Gaudeamus de la Bucureşti.

Alături de autoarea cărţii, Ioana Raluca Voicu-Arnăuţoiu, s-au aflat Olga Grigorescu, muzicolog, Laura Manolache, compozitoare şi muzicolog, şi Ioan Crăciun, directorul Editurii Ars Docendi.

Cu ocazia centenarului Constantin Silvestri, Ioana Raluca Voicu-Arnăuţoiu (violonistă, conferenţiar al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti) reuneşte în acest volum documente şi fotografii din arhive, inclusiv cele ale Securităţii şi ale Conservatorului „Ciprian Porumbescu”, crâmpeie de corespondenţă şi evocări despre marele dirijor, potrivit prezentării volumului de pe site-ul Editurii Ars Docendi.

Conform sursei citate, ca şi alţi oameni de cultură din perioada comunistă, Constantin Silvestri a ales calea exilului pentru a se realiza din punct de vedere artistic. Neputând să-l determine să revină în ţară, Securitatea şi înalţi demnitari ai regimului au căutat mijloace de a confisca bunurile dirijorului. Astfel, în urma unei serii de ilegalităţi, remarcabila colecţie de tablouri vizată de doi înalţi demnitari ai regimului, partiturile adnotate, obiectele şi albumele de artă, colecţia filatelică strânse de Constantin Silvestri dispar practic fără urme.

Autoarea conturează astfel portretul unui muzician genial, vanitos, frământat de îndoieli, cu o putere de muncă ieşită din comun, nedreptăţit de cei care nu-i recunoşteau sau nu voiau să-i recunoască talentul, revoltat de dictatele ideologice de inspiraţie sovietică impuse creatorilor români, nehotărât dacă să rupă toate punţile cu ţara, dar temător că altfel nu va putea circula liber în occident, profund dezamăgit de cei care reprezentau România în străinătate, inabil în a-şi valorifica pe deplin potenţialul financiar odată ajuns în străinătate. Şi, în cele din urmă, un Silvestru răpus de efort şi boală şi jefuit în propria ţară.

„Este un volum care a consumat-o şi pe autoare, dar şi pe noi. Este o carte realizată cumva cu durere şi iubire”, a spus Ioan Crăciun, directorul Editurii Ars Docendi, la evenimentul de lansare a volumului de la Târgul de Carte Gaudeamus.

La rândul său, muzicologul Olga Grigorescu a subliniat faptul că volumul „Constantin Silvestri – biografie necunoscută” nu este o biografie obişnuită, ci este o carte care iese din canoane, inclusiv prin modul de constituire.

„După părerea mea, această carte se parcurge cu răsuflarea tăiată şi răspunde setei noastre de autenticitate şi de adevăr (…) Sunt prezentate documente scoase cu răbdare şi migală din arhivele CNSAS (…) E impresionantă lupta pe care marele muzician a dus-o pentru a-şi păstra libertatea. Noi ştiam că a plecat în străinătate, că nu s-a mai întors, dar nu ştiam amănuntele acelor ani. A fost un muzician care nu dorea decât să-şi practice meseria şi să servească România”, a spus Olga Grigorescu.

Ea a precizat că din volum reiese şi lupta Securităţii pentru a-l readuce în ţară pe Constantin Silvestri „şi probabil pentru a-l anihila”. „Cartea completează ce ştiam despre acest mare artist şi, din documentele prezentate, ne dăm seama ce presiune a apăsat asupra lui chiar când era în afara ţării”, a spus Olga Grigorescu.

Potrivit muzicologului, românii s-au putut bucura de realizările lui Constantin Silvestri foarte târziu. „Înregistrările lui Constantin Silvestri la radio erau interzise, dar, după 1969, când acesta a murit, s-a dat drumul programărilor la radio, a fost repus în drepturile sale artistice (…) Am trăit această schimbare nedreaptă şi ruşinoasă”, a spus Olga Grigorescu.

La rândul său, muzicologul Laura Manolache a spus că volumul „Constantin Silvestri – biografie necunoscută” cuprinde „dezvăluiri care aduc în apropiere documente pe baza cărora putem să ne reconfigurăm imaginea de ansamblu a unei epoci”. Ea a spus că o parte din moştenirea din ţară a lui Constantin Silvestri se află în arhiva Muzeului Naţional „George Enescu”, însă Securitatea a pus sechestru pe locuinţa şi pe bunurile sale. „Acest volum ne deschide o mulţume de alte căi cu privire la ce s-a întâmplat”, a mai spus Laura Manolache.

Autoarea volumlui, Ioana Raluca Voicu-Arnăuţoiu, a spus că a prezentat în volum, alături de informaţii furnizate de cei doi mari biografi ai lui Constantin Silvestri – Theodor Bălan şi Eugen Pricope -, documente despre ce s-a întâmplat în România în perioada în care Silvestri trăia în străinătate.

„Nimic nu a scăpat drumului pe care conducătorii politici credeau că trebuie să-l urmeze arta”, a spus Ioana Raluca Voicu-Arnăuţoiu, precizând că, în mod sistematic, pe vremea când era în ţară, Silvestri era criticat.

Potrivit autoarei, unul dintre cele mai importante momente prezentate în carte este acela în care Constantin Silvestri se hotărăşte să plece definitiv din ţară, după premiera operei „Oedip”, care a avut loc pe 22 septembrie 1958 şi care a reprezentat culmea carierei sale în România.

„Cele mai dramatice două capitole sunt cele din final (… ) Silvestri a fost considerat trădător de ţară (…) Este halucinant cum statul român s-a pretat la asemenea lucruri, i-a luat absolut tot. Avea 45 de tablouri, dintre care cinci de Luchian, el se înconjura de aceste obiecte, făceau parte din universul lui (…) Veţi vedea cum s-a comportat un regim totalitar faţă de un mare artist român”, le-a spus Ioana Raluca Voicu-Arnăuţoiu celor prezenţi la evenimentul de lansare a cărţii sale de la Gaudeamus.

Cartea „Constantin Silvestri – biografie necunoscută” face parte din proiectul „Centenar Constantin Silvestri”, sprijinit de Fundaţia Raţiu din Marea Britanie.

Legendarul dirijor, compozitor şi pianist român Constantin Silvestri (1913 – 1969) a deţinut consecutiv posturile de dirijor permanent al orchestrelor Filarmonicii din Bucureşti, Radiodifuziunii Naţionale şi Operei Române. Comparat cu Herbert von Karajan şi Sir John Barbirolli, Silvestri a rămas însă în istoria muzicii ca fiind dirijorul care a transformat Bournemouth Symphony Orchestra din Anglia dintr-un ansamblu de provincie într-unul cu reputaţie internaţională, în perioada 1961 – 1969, când s-a aflat la pupitrul acestuia.

Între 1959 şi 1961, Silvestri a trăit la Paris, unde a primit prestigioase trofee, printre care premiul I al Academiei Charles Cross, pentru discul cu „Simfonia Din Lumea Nouă”, de Antonin Dvorak, şi Grand Prix du Disque, pentru „Dixtuorul de suflători”, de George Enescu.

Silvestri este considerat cel mai mare compozitor român după George Enescu. Cărările celor doi veneraţi muzicieni s-au întâlnit de mai multe ori în cursul vieţii lor. Enescu i-a onorat lui Silvestri compoziţiile cu prestigiosul premiu Enescu şi dirijându-i el însuşi una dintre lucrări – „Toccata”. La rândul său, Silvestri a dirijat în primă audiţie multe lucrări de Enescu, inclusiv premiera română a operei „Oedipe”.

Ioana Raluca Voicu-Arnăuţoiu este conferenţiar la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. A studiat vioara la Conservatorul din Bucureşti şi, între 1990 şi 1991, a fost bursieră a statului italian la Cursul special de perfecţionare al Conservatorului din Fiesole. În perioada 1982-2000 a fost violonistă în Orchestra Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti.

Este preocupată de istoria recentă a României, fiind, din 2002, cercetător acreditat al CNSAS. A susţinut comunicări la simpozioane internaţionale de istorie recentă, precum şi conferinţe la Budapesta, Londra şi Frankfurt.

A publicat cărţile de documente „Toma Arnăuţoiu – Grupul de la Nucşoara” (Editura Vremea, ediţia I, 1997, ediţia a II-a, 2009). Este îngrijitor de ediţie (împreună cu Ioan Crăciun) al albumului de fotografii şi documente din Arhiva CNSAS „50 de ani de la procesul şi execuţia membrilor grupului de rezistenţă anticomunistă condus de Toma Arnăuţoiu” (2009) şi al volumului „George Enescu, poet şi gânditor al viorii” (2011), precum şi autor al lucrărilor „Muzicieni români – biografii ascunse în arhive”, vol. I (2011), „Sonatele pentru vioară şi pian de Béla Bartók – repere de analiză pentru o interpretare elevată”, „Sergiu Celibidache privit prin Cortina de fier” (2012), apărute la Editura Ars Docendi-Universitatea din Bucureşti.

de Madalina Cerban – Mediafax

Lansări de carte la GAUDEAMUS

noiembrie 19th, 2013 | Posted by Ars Docendi in Noutăţi - (Comentariile sunt închise pentru Lansări de carte la GAUDEAMUS)

În cadrul Târgului Internaţional GAUDEAMUS din anul acesta, Editura Ars Docendi anunţă lansarea volumelor:

  • Actualităţi urbane. Odiseea spectacolului fără virtute, autor Oana Şerban;
  • Constantin Silvestri – biografie necunoscută, autor Ioana-Raluca Voicu Arnăuţoiu;
  • Maria Constantin, autor Luiza Barcan;
  • Alexandru Nancu, autori Luiza Barcan şi Mihai Alexandru Ciutureanu;
  • Locuri şi oameni din Bucureştii de ieri, autor Dan Roşca;
  • Cum au fost Bucureştii odinioară. Cu chipuri şi icoane, autor Domenico Caselli;
  • Titanic Vals, autor Tudor Muşatescu.

Actualităţi urbane este o odisee pe care Oana Şerban o parcurge oferindu-ne o panoramă a contemporaneităţii sociale, culturale, artistice, raportată la noile contexte tehnologice, derizorii, totuşi, spune Raluca Oancea Nestor, prefaţatoarea cărţii de faţă, dar în care autoarea crede, în vederea unei reforme propusă de postmodernitate, pornind de la considerente morale.

Folosindu-se de concepte filosofice heideggeriene, kantiene, lipovetskyene etc. autoarea volumului ne propune o incursiune în realitatea anului 2013, o realitate total postmodernistă, pe care o analizează lucid şi o prezintă cititorului sub o altă formă, publicistică, astfel încât Actualităţile urbane să ne ducă laolaltă, asemenea lui Ulise, înapoi acasă.

Cu ocazia centenarului Constantin Silvestri, Ioana Raluca Voicu-Arnăuţoiu (violonistă, conferenţiar al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti) reuneşte în acest volum documente și fotografii din arhive, inclusiv cele ale Securității și ale Conservatorului „Ciprian Porumbescu”, crâmpeie de corespondență și evocări despre marele dirijor.

Ca și alți oameni de cultură din perioada comunistă, Constantin Silvestri a ales calea exilului pentru a se realiza din punct de vedere artistic. Neputând să-l determine să revină în țară, Securitatea și  înalți demnitari ai regimului caută mijloace de a confisca bunurile dirijorului. Astfel, în urma unei serii de ilegalități, remarcabila colecție de tablouri vizată de doi înalți demnitari ai regimului, partiturile adnotate, obiectele și albumele de artă, colecția filatelică strânse de Constantin Silvestri dispar practic fără urme.

Autoarea conturează astfel portretul unui muzician genial, vanitos, frământat de îndoieli, cu o putere de muncă ieșită din comun, nedreptățit de cei care nu-i recunoșteau sau nu voiau să-i recunoască talentul, revoltat de dictatele ideologice de inspirație sovietică impuse creatorilor români, nehotărât dacă să rupă toate punțile cu țara, dar temător că altfel nu va putea circula liber în occident, profund dezamăgit de cei care reprezentau România în străinătate, inabil în a-și valorifica pe deplin potențialul financiar odată ajuns în străinătate. Și, în cele din urmă, un Silvestru răpus de efort și boală și jefuit în propria țară.

Albumul, un colaj de picturi, amintiri, fotografii culese de Luiza Barcan reuşeste să parcurgă nu numai traseul profesional al artistei Maria Constantin, dar şi unul uman, plin de sensibilitate. Tonul obiectiv, constituit de fapt din intertextele de jurnal sau articole, interviuri, se îmbină aproape pe nesimţite cu cel subiectiv. „Recitind atâtea versiuni mi s′a părut că fiecare adăuga ceva ce nu a existat sau ascundea ceva ce există încă. Atunci mi-am dat seama că singurul cod al meu era bucuria când lucram şi -evident- bucuria când isbuteam să-mi ating ţelul şi să-l comunic. Am înţeles şi de ce am ales acuarela: ea singura putea răspunde imediat – până nu pierdeam scânteia care pâlpâia – dar care nu se aprindea întotdeauna. Tot restul explicaţiilor era de prisos. Că îmi păstram durerile şi coşmarele pentru mine era de la sine înţeles”( Maria Constantin).

Alexandru Nancu, un destin fracturat mult prea devreme, a lăsat prin creaţiile sale semne ale sacralităţii în artă. „În felul acesta, dar şi printr-o subtilă demonstraţie ce ţinea mai curând de teologie decât de estetică, el despărţea ferm arta sacră de arta religioasă. Prima presupunea un suport doctrinar bine articulat şi o perfectă concordanţă între materie, formă şi conţinut. Un conţinut sacru nu-şi poate găsi suport într-o formă profană”(Luiza Barcan).

Albumul are la bază catalogul expoziţiei retrospective din noiembrie 2013 care a avut loc la Galeria Anticariat Curtea-Veche şi conţine creaţii artistice realizate din 1981 şi până în 2012.

Volumul lui Dan Roşca reînvie timpul Bucureştilor, cu tot cu oamenii şi instituţiile sfârşitului de secol XIX. Cartea, foarte bine documentată, conţine hărţi, fotografii, şi o mare doză de imaginaţie. „Înainte de citirea acestei cărţi, aveam impresia că ştiu şi eu câte ceva din istoria Bucureştilor. Bine că nu a fost o convingere! Fiecare capitol este o explozie de erudiţie, un spectacol minunat pentru iniţiaţi, însă înfricoşător pentru amatorii de banalităţi. Metoda este aparent simplă: din rădăcina temei propuse,  Dan Roşca extrage o pădure de explicaţii, în realitate argumente solide susţinute bibliografic şi cartografic. Apoi, totul se limpezeşte, tema dezvăluind un tablou nebănuit, dar viu, deşi, în multe cazuri, reprezintă un trecut cel puţin centenar.

Totodată, această carte este un imn dedicat divagaţiei savante, marea noastră dragoste, a celor ce iubim istoria Bucureştilor. Amprenta discuţiilor coloc­viale este vizibilă, cu salturi în timp şi spaţiu, cu întreruperi de ritm pentru a trage un fum de ţigară ori pentru a sorbi din cafea, cu incursiuni persuasive în viaţa celor din trecut, nu o dată apelând la surprize genealogice, ascunse inconştient în sertarele memoriei şi aşa mai departe”(Emanuel Bădescu).

Domenico Caselli s-a născut la 31 octombrie 1875, în Bucureşti.

Fiind membru al comunităţii italiene, a fost angajat de Luigi Cazzavillan la Tipografia „Universul“, apoi a devenit ziarist, la acelaşi ziar Universul. În 1920 era membru al Societăţii generale a presei şi a Sindicatului ziariştilor, care se afla sub direcţia lui Constantin Bacalbaşa. Pasionat de trecutul României şi al Bucureştilor (bun prieten cu George Potra, Ary Murnu şi col. Popescu-Lumină), a publicat numeroase lucrări cu caracter istoric.

Cum au fost Bucureştii de odinioară reuneşte file din Gazeta municipală, unde, săptămână de săptămână, „am tipărit atâtea lucruri minunate şi folositoare despre trecutul Bucureştilor” (Domenico Caselli). În 1935, cu ocazia celebrării „LUNEI BUCUREŞTILOR“ (9 mai — 9 iunie 1935), apare volumul care pregăteşte lectorul pentru un periplu aventuros de la „Cetatea Damboviţei“ şi până la Bucureştii din vremea lui Mihai Viteazul. Susţinut de fotografii, picturi sau simboluri, studiul se dovedeşte un preţios document istoric, dar şi imagologic, sociologic.

„Volumul are la bază prima ediţie (Editura Adevărul, 1993), la care s-au îndreptat greşelile tipografice, cu păstrarea copertei, a ilustraţiilor originale şi a particularităţilor stilistice şi ortografice ale epocii.

Actuala ediţie a fost completată cu o postfaţă semnată de fiul dramaturgului, Bogdan Muşatescu, şi o addenda conţinând câteva fragmente din revista cu apariţie unică Pardon, Mersi (publicaţie a Editurii Ars Docendi, Bucureşti, 2002). Revista a fost un altfel de caiet de sală destinat premierei de la Câmpulung a piesei Titanic Vals (Teatrul C. I. Nottara, iulie 2002).

Materialele selectate în addenda includ mărturisirea autorului intitulată „Cum am scris Titanic Vals”, „Date… date de autor”, reproduceri din presa musceleană interbelică (articole politice, reclame, evenimente culturale) şi ale unor cărţi poştale ilustrate (colecţia Gheorghe Chiţa), reprezentând Câmpulungul începutului de secol XX” (Ioan Crăciun).