Universitatea din Bucuresti
Header

Calitatea proiectelor/programelor de formare

aprilie 24th, 2017 | Posted by Ars Docendi in Evenimente 2017 | Noutăţi | Prezentări ale volumelor - (Comments Off on Calitatea proiectelor/programelor de formare)

,,Cuvântul-cheie cu valoare ordonatoare a întregului nostru demers non-imaginar, de tip dialog, cu profesorul cel mai drag mie este cel de RECUNOŞTINŢĂ.
Recunoştinţa este o valoare UMANĂ, cu mare putere socială şi individuală. Adesea este uitată sau venită prea târziu din partea comunităţii, colegilor, studenţilor, doctoranzilor şi, uneori, chiar a prietenilor.
Pentru noi, recunoştinţa ia forma unei împărtăşiri cognitiv-emoţionale şi spirituale, meritate, probate şi afirmate în timp. (…)
Rugăm cititorii prezentului volum să vadă în acest mesaj un modest răspuns la meritatele virtuţi înălţătoare ale cunoaşterii, ştiinţei şi artei profesorale ce-l definesc pe prof. Dan Potolea. Pe toate acestea le găsim probate în timp cu fapte bune, venind din nesecatul izvor de înţelepciune, cumpătare, tărie de caracter şi forţă reflexivă, apărute inspirat  în momente mai grele sau de cumpănă, în luarea unor decizii drepte şi non-partizane.” (Prof. univ. emerit dr. Ioan Neacşu)

Sărbători luminate!

aprilie 13th, 2017 | Posted by Ars Docendi in Evenimente 2017 - (Comments Off on Sărbători luminate!)

Universul ucrainean în opera de tinerețe a lui N.V. Gogol, Roman Petrașuc

aprilie 12th, 2017 | Posted by Ars Docendi in Evenimente 2017 | Noutăţi | Prezentări ale volumelor - (Comments Off on Universul ucrainean în opera de tinerețe a lui N.V. Gogol, Roman Petrașuc)

Întreaga operă gogoliană este îmbibată de multiple nuanţe satirice şi de o mare diversitate de tonuri ale comicului – de la comicul explicit (grobian) până la comicul ambiguităţii, subtil şi rafinat. Gogol nu a pus în textele sale nici plâns şi nici râs, el doar cu o putere aproape supraumană a dezvăluit ,,automatismul existenţelor” aparţinând unor oameni lipsiţi de consistenţă spirituală, distrugând concomitent cu o diabolică luciditate însăşi esenţa umană a prototipului. Gogol atinge resorturile cele mai intime ale absurdului, în sensul definiţiei date de un maestru recunoscut al genului, Eugen Ionescu: ,,Este absurd ceea ce nu are sens”. Şi multe dintre acţiunile din proza gogoliană sunt lipsite de sens: în diferite momente ale desfăşurării naraţiunii sunt grefate uneori elemente ale concretului în plină zonă fantastică; se apelează frecvent la denunţarea unor forme inconsistente prin sugestia de inutilitate a unei aglomerări de bunuri inutile, care, în contradicţie cu logica necesităţii, nici măcar nu duce la bunăstare; se realizează ridiculizarea prin parodiere a unor ,,virtuţi” evidenţiate excesiv.
Opera lui Gogol poate fi interpretată ca o confesiune, o istorie a propriului suflet.

(Prof. univ. dr. Mihaela Moraru)

Spre Răsărit, cu Alexandru, Luiza Barcan

aprilie 10th, 2017 | Posted by Ars Docendi in Evenimente 2017 | Noutăţi | Prezentări ale volumelor - (Comments Off on Spre Răsărit, cu Alexandru, Luiza Barcan)

Cartea aceasta este una despre nopți înmiresmate, despre cântul păsărilor, despre culoarea horbotelor de flori care cotropesc gardurile caselor, despre grădini și locuri tainice de huzur. Este o carte a darurilor pe care Dumnezeu ni le-a dat ca să petrecem întru bucuria creației Sale, peste care ne-a așezat stăpâni spre a o ocroti și a ne împărtăși de dulceața ei negrăită, întru lauda și slăvirea Lui.

Cristina ANDREI

Cu cât se scurge mai mult timp peste ziua plecării lui, cu atât înțeleg ce am avut de fapt. Un prieten, un iubit, un soț, dar, mai presus de toate, am avut un mentor. De aceea, cartea mea este o mărturie despre îndrăgostirea ucenicului de maestrul său. Și despre legătura sudată pe vecie între ei.
O cioplitură a soțului meu sculptor sunt și eu. Dumnezeu m-a plămădit ca pe orice făptură, susceptibilă îmbunătățirii, iar lui Alexandru i-a încredințat, ca pe una dintre misiuni, să scoată din materia brută a sufletului meu forma cea mai apropiată de voința Creatorului, așa cum orice sculptor scoate prin cioplire un chip nou dintr-un trunchi de lemn sau dintr-un bloc de piatră. N-a fost și nu este fără durere cioplitura aceasta. Încă se săvârșește.

Luiza BARCAN

Seimenii în Țările Române. Contribuții la istoria organizării militare a românilor în secolele XVII-XVIII

aprilie 7th, 2017 | Posted by Ars Docendi in Evenimente 2017 | Noutăţi | Prezentări ale volumelor - (Comments Off on Seimenii în Țările Române. Contribuții la istoria organizării militare a românilor în secolele XVII-XVIII)

Volumul de faţă realizează un tablou veridic al genezei, evoluţiei şi rolului pe care seimenii l-au avut în cele două ţări extracarpatice vreme de două sute de ani.

De origine sud-dunăreană, constituind un corp distinct în oastea otomană, seimenii şi-au făcut apariţia la sud şi est de Carpaţi  la începutul secolului al XVII-lea. Ei intrau în categoria mai largă a mercenarilor sau lefegiilor, apelul la aceste categorii rezultând din modificările profunde ale realităţilor economice şi militare ale timpului.

Modernizarea sistemului militar devenise o necesitate pentru Ţările Române. Apelul la mercenari a devenit o constantă pentru politica militară a domnilor români din a doua jumătate a secolului al XVI-lea şi prima jumătate a celui următor. Aşa s-a ajuns în timpul domniei lui Matei Basarab şi Vasile Lupu, la cristalizarea seimenilor, ca un corp de oaste distinct, ca o ,,ceată”. Efectivul lor ,,a fost diferit de la o perioadă la alta şi chiar de la o domnie la alta”; sursele istorice din secolele XVII-XVIII relevă o tendinţă a principilor români şi, ulterior, fanarioţi ,,de a spori numărul acestor lefegii străini de origine balcanică, în vreme de război şi, totodată, o tendinţă de diminuare a numărului seimenilor pe timp de pace”. Cât priveşte atribuţiile ce le-au revenit, ele au fost foarte diverse şi au depins de politica şi conduita domnilor. Ei făceau parte, de regulă, din garda domnească şi erau folosiţi în confruntări armate, la paza unor bunuri ale familiei princiare, paza închisorilor, la diverse ceremonii etc. (Prof. univ. dr. Petre Otu)

Brioflora României: clasa Musci: familia Brachytheciaceae, Gheorghe Dihoru

aprilie 5th, 2017 | Posted by Ars Docendi in Evenimente 2016 | Noutăţi | Prezentări ale volumelor - (Comments Off on Brioflora României: clasa Musci: familia Brachytheciaceae, Gheorghe Dihoru)

 

Sinteza informaţiilor cuprinde taxonomia, ecologia, cenologia, distribuţia în România, variabilitatea şi arealul speciilor din vasta familie Brachytheciaceae. Cheile de determinare sunt construite după criteriul subordonării diagnemelor în trepte, astfel că teza şi antiteza obişnuite sunt distanţate. Genurile şi speciile sunt inserate alfabetic.

[…] Familia Brachytheciaceae este una dintre cele mai cuprinzătoare, în general cu reprezentanţi frecvenţi şi cu grad mare de variabilitate, îngreunând mult clarificarea taxonilor, mai ales dacă adăugăm şi lipsa unui herbar de încredere şi a revistelor moderne de specialitate. De aceea, suntem recunoscători specialiştilor care se vor apleca asupra lucrării evidenţiind obiectiv aspectele critice. (Autorul, 1997)

Brioflora Dobrogei, Gheorghe Dihoru

aprilie 4th, 2017 | Posted by Ars Docendi in Evenimente 2017 | Noutăţi | Prezentări ale volumelor - (Comments Off on Brioflora Dobrogei, Gheorghe Dihoru)

Născut la Băile Siriu, judeţul Buzău (1933), Dr. G. Dihoru a răzbit greu în viaţă şi în carieră, bazându-se exclusiv pe munca cinstită, dusă adesea până la sacrificiu şi acompaniată deseori de lipsuri. După absolvirea Facultăţii de Biologie Bucureşti (1958), a început cercetarea plantelor sălbatice, multe cunoscute din copilărie, la Institutul de Biologie al Academiei Române, de unde a ieşit la pensie (2004) ca Cercetător Ştiinţific Principal gradul I. Este doctor în Ştiinţe Biologice. (1969)

[…] A publicat peste 260 de lucrări ştiinţifice, inclusiv câteva cărţi, pentru una (Învelişul vegetal din Muntele Siriu) fiind răsplătit cu Premiul Academiei Române (1975). A colaborat activ la cercetarea vegetaţiei în staţionar (Babadag) şi la campania ,,Flora Carpaţilor”, în ţară şi în străinătate, a fost consultant pentru România la Flora Europaea şi expert la Consiliul Europei pentru Plantele Periclitate, fapt care l-a impus responsabil (şi în prezent) pentru România la Atlas Florae Europaeae (Helsinki) şi colaborator la voluminoasa Carte Roşie a plantelor din România (2009), apreciată şi aceasta cu Premiul Academiei (2011).

În ultima perioadă de activitate a cercetat Briofitele, redactând cartea aceasta, Brioflora Dobrogei (1996), Familia Brachytheciaceae şi Lista Briofitelor din România (inclusiv a sinonimelor), şi a valorificat informaţiile sale ştiinţifice în calitate de conducător de doctoranzi botanişti la Universitatea din Bucureşti, unde a predat zece ani mai multe cursuri, între care Fitocenologia şi Plantele utile, ca profesor universitar asociat. Recent, a definitivat unele manuscrise, între care şi Tracheoflora Judeţului Buzău. (2015).